„Cine sunt adventiștii?” sau despre fabrica de propagandă electorală

Mă adresez astăzi, conducerii Bisericii adventiste de ziua a șaptea (BAZS), și mai exact președintelui Aurel Neațu, ca purtător al unui mesaj colectiv sub forma unei scrisori deschise video, în legătură cu producția media Cine sunt adventiștii ? Este vorba în mesajul acesta despre cum, prin această producție de „interes instituțional”, președintele BAZS, care prezintă drept un liderul religios al adventiștilor de ziua a șaptea, instrumentalizează o biserică, amanetează istoria Mișcării adventiste din România și credința personală a atâtor generații de adventiști care au făcut istoria mișcării și-au sacrificat viețile, proiectele personale și familiale pentru credința lor, pentru a le aservi unei retorici și unor interese politice și electorale, în luna aprilie fiind organizate alegeri la nivelul conducerii Uniunii BAZS.

Pe scurt, o producție video, numită pretențios film documentar, sub egida Uniunii de conferințe BAZS, sub titlul Cine sunt adventiștii ?, a marcat spiritul comunității adventiste din România. O emoție schizofrenică, legitimă de altfel, s-a instaurat în rândurile credincioșilor, împărțiți în două tabere. Prima a celor „cuceriți” de Cine sunt adventiștii ?, care l-au considerat o mare lucrare de evanghelizare, fermecați de un scenariu în care istoria reală a adventismului, jalonată de personaje strălucite, marcante pentru mișcarea din România , dar și pentru cea internațională, sunt pur și simplu șterse în profitul unei istorii cu firme și SRL-uri medicale, de asistență socială și instituții de învățământ, parte dintre ele devenite „proprietate de Stat”. A doua tabără, a celor „trădați și scârbiți” de verva propagandistică care a înlocuit misiunea, rostul și rolul precum și reprezentările pe care ei le au despre biserica din care fac parte : aceea de comunitate de credință în Hristos. Acestea au fost înlocuite cu un ridicol cult de corporație dominat de figura unui lider condus de dorința de putere cu orice preț. Să nu uităm nenumăratele situații în care slaba reprezentare publică a președintelui Neațu precum și toleranța sa publică la plagiat și alte tipuri de fraude a adus deservicii imaginii bisericii.

Ceea ce m-a determinat să fac acest comentariu astăzi este recepția producției mediatice, adică polarizarea pe care a produs-o și strigătul disperat al multor credincioși care sunt și s-au simțit trădați, încă o dată, în credința și valorilor lor sincere și, mai ales, în așteptările lor cu privire la rolul pe care biserica ar trebui să îl aibă în viață lor și în cea a cetății : „Instituția religioasă are datoria morală să afirme mărturia publică biblică, uitându-se la Scripturi și la biserica primară, într-o luptă, prin leviere din care să câștige credincioșii săi care s-au înrolat în organizație cu speranța de a câștiga drepturi depline că cetățeni în patria cea veșnică” (nu dezvolt mai mult aici, am scris despre aceasta în presă românească și în magazinele de specialitate precum Labirintul Magazin; puteți accesa analizele pentru a avea o imagine clară, completă și argumentată).

Revenind la Cine sunt adventiști ? dau deci glas vocilor de credincioși, oameni de bună-credință, adventiști de multe generații, care cunosc atât comunitatea, dar și biserica în calitatea sa de organizație, a celor de specialiști în fenomenul mediatic și cel religios, a celor iubitori de cunoaștere sinceră și a altora asemenea, pentru a explica de ce această producție media a generat mai curând o imagine confuză, negativă și polarizare în interior, în rândurile adventiștilor sinceri și buni cunoscători ai istoriei dar și ai funcționării bisericii, cu bunele și relele sale, și de ce nu schimbă cu nimic imaginea adventiștilor în exteriorul bisericii.

Mai întâi, această producție nu este un film documentar. Un documentar este un film care spune o poveste bazată pe realitate utilizând imagini de arhivă, animație, cadre reale… El diferă de ficțiune prin faptul că subiectul este inspirat din realitate, nu este o poveste imaginară sau adaptată și se bazează pe punctul de vedere al unui documentarist. În filmele documentare găsim adesea elemente de ficțiune: probleme de caracter, punere în scenă sau reconstituire a unor situații din viața reală, suspans, dramaturgie etc. Faza cea mai importantă într-un documentar est cea de scriere care se bazează pe o explorare în profunzime a subiectului. Cine sunt adventiștii ? eșuează fatal în acest punct. Cercetare, documentare, investigație… Cine sunt adventiștii ? nu explorează în profunzime subiectul așa cum o cere rigoarea unui film documentar, dar excelează în exprimarea unui punct de vedere subiectiv (al regizorului, al controlului oficiului de propagandă, al președintelui…. ?).

În al doilea rând, această producție este un instrument de propagandă electorală internă. Genul documentar se numără printre instrumentele de propagandă recuperate de putere oricare ar fi ea, politică sau religioasă. Foarte devreme, încă din primul război mondial, aproape toți beligeranții au înființat departamente cinematografice/media în cadrul armatelor și au produs documentare în slujba propagandei. Sub pretextul că reflectă o realitate, documentarul ca instrument de propagandă înfățișează cine sunt protagoniștii actuali ai puterii și cum au condus ei steagul spre reușită. Cine sunt adventiștii ? înnobilează propagandistic mandatul unui președinte în exercițiu, care nici nu trebuia sa apară într-un astfel de film, menit sa vorbească despre o identitate atemporală. Si aceasta cu atât mai puțin în contextul unui mandat care se apropie de final. Cine sunt adventiștii? este astfel agrementat după un scenariu în care sunt amestecate acțiuni și reușite care în sine sunt bune, dar care nu sunt neapărat meritul președintelui in exercițiu, care profita de un moment pentru a-și însuși nemeritat un bilanț care este rezultatul unui efort colectiv și nu personal. De asemenea, apar elemente soft de istorie, deturnate însă și interpretate subiectiv, fără nici o valoare în raport cu ceea ce este mișcarea adventă. Este exact schema clasică, pusă în scenă însă într-un mod amatoristic, de manipulare a opiniei publice prin punerea în scenă a unei povești care sună frumos, bazată pe un bagaj de iluzii la care nu se poate renunța – „suntem cei mai buni”, deși și alte culte, de la ortodocși și baptiști până la penticostali, excelează astăzi prin acțiuni de educație, asistență socială și medicală. Scopul? Probabil obținerea de către președintele în exercițiu a unei opinii publice favorabile a comunității adventiste largi pentru a continua încă un mandat de „împliniri mărețe”. Avem de a face cu o tehnica învechită de a produce iluzia colectivă că suntem excepționali, în timp ce facem ceva pe care toate celelalte culte îl fac (ceea ce creează, trebuie spus, și premisele unui atitudini conflictuale!). Nimic excepțional deci în ceea ce privește organizația, poate doar formele în care conducerea BAZS se lasă dominată de politic.

În al treilea, rând, această producție este un instrument de propagandă în serviciul politicului. Cine sunt adventiștii?  pare dedicat și plății unui tribut politic. Am mai vorbit în diversele articole de presă despre implicarea BAZS în politică, mai ales în anul electoral 2024. Prezența unor personalități politice în film, multe dintre ele contestate și decredibilizate, cum este cazul lui Adrian Cioroianu, recent implicat într-un abuz de putere în cazul unei jurnaliste românce cunoscută pentru activitatea sa de luptă împotriva plagiatului la politicieni, este un semn de întrebare. Am abordat amplu problema aceasta a traficului de religie în presă.Reamintesc aici: „Astfel, de exemplu, devine banal faptul că premierul României în octombrie 2023 vorbind reprezentanților cultelor despre momentul „marilor schimbări” actuale care au loc în România asociază discursiv situația salarizării din domeniul cultelor cu solicitarea –  „îndreptățită” în viziunea sa – a cultelor de mărire a salariului minim pe economie. Devine banal faptul că majoritatea copleșitoare a proiectelor finanțate de Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DRP) este în raport direct cu religia ca și cum diaspora românească nu ar avea alte priorități și valori care ar lega-o de România. Devine banal că personalitățile politice din toate partidele din România sunt prezențe curente în emisiunile televizate sau radiodifuzate ale instituțiilor media confesionale și că această prezentă se intensifică în perioadele electorale. Si exemplele pot continua. Traficul de religie este o realitate la umbra căreia se pot ascunde multe alte traficuri”.

Desigur, sunt și alte analize de făcut. Concluzionez spunând că această producție este un instrument de manipulare atât a publicurilor interne ale biserici, respectiv a credincioșilor, dar și a celor externe, neadventiste, care ar fi avut dreptul la o informare corectă. Cine sunt adventiștii? Prea mult spirit laodicean și prea puțin despre starea reală a laodiceenilor. Ceea ce face din Cine sunt adventiștii ? un material de propagandă și nu un documentar. Ceea ce face din Cine sunt adventiștii ? un material care polarizează o comunitate în loc să o adune așa cum ar fi fost normal dacă ar fi existat o agenda instituțională a președintelui BAZS și nu una personală. Un material care polarizează pentru că este construit într-o cheie care îi infantilizează pe spectatori, solicitându-li-se să reacționeze pozitiv la o ficțiune pe baza unei reacții emoționale, fără a le solicita facultățile critice printr-un conținut serios și documentat. În fine, cei înclinați să aibă o gândire critică și să lucreze frecvent cu facultățile intelectuale sunt imediat dezamăgiți și au sentimentul trădării și al fraudei, descoperind propaganda.