Estera și Mardoheu

Întâmplările relatate în cartea „Estera” sunt folosite adesea pentru a ilustra interculturalitatea. Desigur, cu un pic de bunăvoință, plasând-o în contextul epocii respective, putem găsi în această relatare rudimente și chiar o oarecare schiță primitivă a ceea ce desemnăm noi astăzi prin interculturalitate. Ea permite observația că interculturalitatea este un concept care se referă la interacțiunea și schimbul cultural dintre persoanele sau grupurile care provin din diferite culturi. Această interacțiune are loc la nivel individual, comunitar sau la nivelul societății în ansamblu cu scopul de a facilita înțelegerea reciprocă și de a promova coexistența pașnică între culturi diverse. Interculturalitatea este fondată pe recunoașterea diversității culturale și încurajează respectul față de tradițiile, valorile și practicile diferite ale fiecărei culturi promovând un dialog deschis și constructiv între membrii diferitelor culturi, pentru a facilita schimbul de idei și înțelegerea reciprocă. De asemenea, interculturalitatea are ca exigență de bază capacitatea de a fi deschis și adaptabil la diferențele culturale, de la nivelul limbii și comunicării la obiceiurile și normele sociale, precum și respectul reciproc între membrii diferitelor culturi, eliminând stereotipurile și prejudecățile. Mijloacele pe care și le dau societățile pentru a încuraja interculturalitatea sunt cel mai adesea programele școlare, expresiile artistice și, la nivel guvernamental sau instituțional, implementarea politicilor de nediscriminare care să asigure drepturile și demnitatea tuturor membrilor societății, indiferent de originea lor culturală.

Chiar dacă această carte a Bibliei, Estera, permite o referință la conceptul de interculturalitate, ea nu are însă nimic de-a face cu conceptul de misiune interculturală. Ea nu are nimic de a face cu misiunea unui Marco Polo în China (1271-1295) care a marcat profund interacțiunilor dintre Est și Vest  aducând informații despre cultura chineză, economie și tehnologii înapoi în Europa. Ea nu are nimic de a face cu misiunea unui Cristofor Columb către America, misiune care a deschis calea pentru schimburile culturale majore între Europa și America. Ea nu are nimic de a face nici cu misiunea diplomatică unui Matthew C. Perry trimis de Statelor Unite în Japonia pentru a negocia deschiderea comerțului și schimbului cultural dintre cele două țări. Mai mult decât atât, relatarea biblică din cartea Estera nu este în raport nici cu misiunea creștină, fie ea, dacă vrem, chiar interculturală. Misiunea creștină în China (secolele VII-XIV), de exemplu, când misionarii creștini au călătorit în această țară pentru a răspândi creștinismul și pentru a înțelege cultura chineză, misiune care a influențat decisiv schimburile culturale între China și lumea occidentală, nu are nici un suport referențial în cartea „Estera”. Același lucru îl observam și atunci când consideram misiunea Iezuită în America Latină (secolele XVI-XVIII), misiune desfășurată pentru a converti populațiile indigene la creștinism și pentru a le învăța limba și cultura europeană. Și exemplele pot continua.

Referințele biblice ale misiunii interculturale creștine se găsesc, însă, în Noul Testament începând cu mandatul de misiune pe care Isus Hristos l-a dat ucenicilor Săi: „ duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15). Atunci când vorbim de misiunea interculturală creștină este absolut necesar să avem în vedere faptul că ea reprezintă efortul creștinilor de a-și împărtăși credința și valorile în contexte culturale diferite de ale lor prin adaptarea la contextele culturale specifice locurilor de misiune, depășirea stereotipurilor și  construirea de punți de înțelegere între comunități, oferirea de asistență medicală, educație și alte servicii umanitare care să contribuie la îmbunătățirea calității vieții în comunitățile în care se desfășoară misiunea, promovarea drepturilor omului și a justiției sociale, cum și respectarea și conservarea culturii locale. La intersecția diferențelor culturale, sociale și religioase, misiunea interculturală creștină însă a cunoscut și poate cunoaște derapaje și transformări nefaste pentru creștinism și pentru instituția creștină. Convertită în imperialism cultural, uneori misiunea interculturală creștină a dat dovadă de lipsă de respect pentru cultura locală, a recurs la convertiri forțate și misionarii au manifestat atitudini arogante față de practicile spirituale populare. De asemenea, misiunea interculturală creștină a devenit uneori problematică și prin faptul că a adus comunitățile locale în stare de dependență față de ajutorul extern, sublimându-le autonomia și dezvoltarea pe termen lung.

Prin urmare, a considera istoria Esterei și a lui Mardoheu în termeni de misiune interculturală – și în plus creștină – înseamnă a avea încumetarea de a face afirmații nefondate teologic, adică fără sprijin în textualitatea biblică, și pe deasupra a lua și riscul afișării unei lipse profunde de educație în ceea privește comunicarea interculturală.