Soţi și soţii, împreună la cruce

Sub titlul „Soți și soții, împreună la cruce”, studiul biblic din săptămâna aceasta își propune să explice textele din epistola lui Pavel către Efeseni 5:21-33. Misiunea este destul de dificilă ținând cont de faptul că mesajul conținut în acest text biblic descrie familia creștină și relațiile din această familie într-un mod diferit de ideologia și practica actuală dominantă în ceea ce privește familia. Societatea în care trăim are, desigur, înscrisă pe agenda dezbaterilor, chiar și în biserică, opțiunea pentru așa zisa „familie tradițională”, dar fără să renunțe la ideea egalității, adică la ideea unei funcționări familiale neierarhizate. Iată de ce, în primul rând, lectura acestui text, simpla lectură ne conduce la dubla constatare că în acest pasaj nu este vorba de soți și soții împreună la cruce și că „familia creștină” nu este același lucru cu „familia tradițională”.

La baza problemei pe care o pune acest text se află o incompatibilitate nu numai logică dar și observabilă în materialitatea experienței umane și anume păstrarea în același timp a distincției clare între bărbătesc și femeiesc, adică a două categorii complementare, cum și a egalității între partea bărbătească și partea femeiască. În mod logic ceea ce este complementar nu este egal. În practică opțiunea pentru egalitate înseamnă pur și simplu renunțarea la statutul de complementaritate. Așadar, pentru a depăși această contradicție trebuie făcută o alegere. Din această perspectivă textul biblic promovează ideea complementarității între partea bărbătească și partea femeiască. Pavel scrie: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului, căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.” (Efeseni 5:23-24) Observați, trupul nu este egal cu capul, trupul și capul nu sunt același lucru. În schimb, capul și trupul sunt părți complementare ale unui întreg. Existența trupului presupune un cap și existența capului presupune un trup.

Încercarea de a transforma relațiile complementare dintre partea bărbătească și partea femeiască în relații de egalitate – în disonanță totală cu învățătura biblică – a condus la apariția a numeroase patologii sociale. Una dintre aceste patologii care face mult zgomot în spațiul public este cea care refuză atât egalitatea între partea femeiască și partea bărbătească cât și complementaritatea celor două părți promovând opțiunea alegerii libere a sexului de către fiecare persoană. Felul acesta de a gândi este ilustrat prin fraze de genul: „Nu vreau egalitate sau război între sexe, vreau doar un sex (…) ideea mea este că există o oală comună în care femininul și masculinul inventează identități care amestecă misiuni sexuale. Ce vreau este să nu fim definiți în primul rând de sexul nostru. În viață, nu vreau neapărat să am un singur sex. (…) M-am săturat să fiu femeie în fiecare zi. Mi-ar plăcea să invadez și să părăsesc această identitate, ca un joc de rol, fiind o femeie fatală într-o zi și să înjur ca un birjar în următoarea”[1]. O altă patologie sociala gravă cauzată de voința de a transforma relațiile complementare dintre partea bărbătească și partea femeiască în relație de egalitate este promovarea din ce în ce mai frecvent și mai accentuat a unei imagini negative a bărbatului. Sociologii recunosc că: „În ultimii cincizeci de ani, definițiile bărbaților au devenit din ce în ce mai negative, atât în ​​cultura populară, cât și în unele domenii ale feminismului. Caricaturile înfățișează adesea bărbații ca proști și idioți, la fel ca multe comedii de televiziune, cărți de glume și reclame. […] Litania invectivelor este nesfârşită şi, de fapt, [male-bashing], cum se numeşte frumos acest dispreţ şi ură față de bărbat, este acum instituţionalizat în cultura populară.”[2]

De asemenea încercarea de a transforma relațiile complementare dintre partea bărbătească și partea femeiască în relații de egalitate a condus la apariția a numeroase interpretări teologice care promovează alături de paternitatea lui Dumnezeu, maternitatea Sa – Dumnezeu care dă naștere poporului său (Deuterenom 32,18; Psalmi 127,3), care îl veghează, care îl hrănește, care îl mângâie (Isaia 66,13; 49,15), Dumnezeu care dă naștere lui Isus, singurul născut din Tatăl (Ioan 1:14). Alte interpretări promovează aneantizarea identității sexuale pentru că în Hristos „nu mai este nici bărbat, nici femeie”(Galateni 3 :28) Altele promovează funcția sacerdotală pentru femei după modelul zeițelor din antichitate. Și exemplele pot continua.

Familia creștină prezentată în textele din studiul acestei săptămâni funcționează după modelul complementarității: „bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii”. (Efeseni 5:23) Dincolo de ceea ce este scris, interpretările potrivit veacului acestuia, adică acreditarea ideii egalității și repudierea complementarității dintre partea bărbătească și partea femeiască, au ca rezultat disprețuirea lui Hristos, capul Bisericii fiind socotit totuna cu Biserica. Această gândire nu numai că nu poate duce soț și soție la cruce, dar riscă să propovăduiască ideea că Hristos cel răstignit nu a fost bărbat, ci femeie, sau pur și simplu Hristos nu a fost nici bărbat nici femeie .

---

[1] https://www.liberation.fr/societe/2010/03/08/les-feministes-ont-perdu-de-vue-le-quotidien-des-femmes_613829/

[2] https://www.ledevoir.com/societe/318236/l-entrevue-au-secours-du-sexe-fort