Loialitatea supremă  faţă de Hristos

Studiul din săptămâna aceasta analizează textele primelor nouă versete din capitolul șase al Epistolei lui Pavel către Efeseni. Sub titlul „Loialitatea supremă față de Hristos”, studiul caută un cadru de interpretare pentru acest pasaj biblic pe care îl consideră o provocare „în vremea și cultura noastră”. Pentru a depăși această dificultate, își propune o înțelegere „în contextul întregii narațiuni a mântuirii așa cum este redată în întreaga Biblie”. Rezultatul unui astfel de demers fiind astăzi politically incorect, studiul își dă un cadru hermeneutic limitat „la structurile sociale defectuoase din zilele lui” Pavel. Acest artificiu hermeneutic – politically corect pentru că presupune că structurile sociale din zilele noastre nu mai sunt defectuoase ca în timpul lui Pavel – permite o dezactualizare a atemporalității mesajului biblic și în același timp o acordare ideologică a sensului istoric al textului sacru cu ideologiile promovate astăzi în spațiul public. Prin urmare, învățătura propusă este îndoielnică pentru că este fondată pe o abordare ideologizată a istoriei.

Revenind la text și citindu-l în contextul actual, observăm că Pavel se adresează credincioșilor de toate vârstele și de toate categoriile sociale pentru a le reaminti că principiul fundamental al egalității spirituale pe care li-l recunoaște credința în Hristos nu trebuie să-i facă să nesocotească subordonarea pe care le-o cere ordinea creațiunii cum și ordinea socială. Egalitatea între părinți și copii în ceea ce privește posibilitatea mântuirii nu dă dreptul copiilor să nu fie supuși părinților: „Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept. (…) Și voi, părinților, (…) creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului. (Efeseni 6 : 1-4)

De asemenea, egalitatea între robi și stăpâni atunci când este vorba de mântuire nu înlătură relația de subordonare socială: „Robilor, ascultați de stăpânii voștri pământești cu frică şi cutremur, în curăție de inimă (…). Slujiți-le nu numai când sunteți sub ochii lor, ca și cum ați vrea să plăceți oamenilor (…). Slujiți-le cu bucurie”. (Efeseni 6 : 5-7) Din contra, credința în Hristos care recunoaște egalitatea tuturor oamenilor la mântuire, implică tocmai din această cauză o atitudine responsabilă și un comportament respectuos față de ordinea socială în vigoare. Cu siguranță, nici pe vremea lui Pavel și nici în vremea noastră ordinea socială n-a fost și nu este dreaptă. Din cauza păcatului, în toate societățile de-a lungul istoriei, au fost, sunt și vor fi oameni și categorii de oameni supuși nedreptăților făcute de semenii lor. Vocația celui care este loial față de Hristos nu este însă să se răzvrătească împotriva acestor nedreptăți, ci să se supună în fiecare act al vieții lor lui Hristos.   

A fi loial față de Hristos reunește două exigențe majore în ceea ce-l privește pe credincios. Prima exigență este aceea de a recunoaște că în planul de mântuire toți oamenii indiferent de vârstă, de naționalitate, de sex, de poziție socială, de stare de sănătate sunt egali înaintea lui Dumnezeu. Biblia învață că oricine, fără nicio diferență, poate să aibă viață veșnică: „”fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. (Ioan 3:16) Astfel în Hristos, adică în credința mântuirii prin Hristos „nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască” (Galateni 3:28), ci toți oamenii sunt egali. A doua exigență majoră a loialității față de Hristos este observată de credincios prin respectarea raporturilor de subordonare impuse de ordinea creațiunii și ordinea socială. Egalitatea recunoscută în ceea ce privește mântuirea nu înseamnă aneantizare a autorității parentale și nici anarhie socială. A fi loial față de Hristos nu înseamnă răzvrătire împotriva ordinii naturale și sociale, ci asumarea cu temere de Dumnezeu a poziției sale de către fiecare credincios prin recunoașterea ordinii care îi desemnează locul în relațiile cu semenii săi.