Iulian, Grigorie și schisma Moș Crăciun: diplomație religios-politică belicoasă

Apostolul Pavel scrie în epistola sa către Coloseni la capitolul 2 versetul 16 că „nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat.” Motivația e simplă, toate acestea sunt numai o umbră a lucrurilor viitoare, adică fără prea mare importanță în contextul universal și veșnic al relației noastre cu Dumnezeu.

Acum câteva săptămâni, mai exact pe 28 iulie 2023, Ucraina a trecut de la dreapta credință la foarte dreapta tradiție. Nici mai mult nici mai puțin, s-a legiferat sărbătorirea crăciunului pe 25 decembrie.

Dacă afirmația de mai sus nu are noimă pentru unii, precizez că în lumea ortodoxă fostă sovietică, crăciunul era serbat de Sfântul Ion la noi, românii, adică pe 7 ianuarie, motiv pentru care nu eram foarte atenți la ce se întâmpla în lumea de peste Prut. De anul acesta, frații ucraineni vor tăia porcul pe 24 decembrie, în loc de 6 ianuarie.

Aflându-ne în plină vară, pe ce dată serbează Ucraina crăciunul nu prea ne interesează deoarece avem alte subiecte mai arzătoare, la propriu, ca să ne mai încărcăm memoria cu un astfel de subiect neimportant pe lista noastră de priorități.

Când sărbătorește crăciunul lumea ortodoxă nu este o problemă pentru noi deoarece în calendarul cultului creștin adventist de ziua a șaptea nu există o asemenea sărbătoare. Noi doar organizăm programe muzicale în biserici unde interpretăm colinde mai mult sau mai puțin tradiționale. Totodată, din dieta noastră nu lipsesc simbolurile culturale ortodoxe ale Crăciunului: cozonacul cald servit cu lapte fiert, sarmalele și salata de boeuf.  

Știrea cu schimbarea a ajuns la noi toți, propulsată de corporații media cu bugete nelimitate titrând evenimentul ca pe o victorie a rezistenței ucrainene. Cu alte cuvinte, tirania crăciunului impusă de Rusia a luat sfârșit, trăiască noul crăciun decembrist.

Din moment ce BBC, The Telegraph, si alte publicații cunoscute au dat știrea, înseamnă că e ceva dedesubt care ar trebui să ne ațâțe măcar curiozitatea, dacă nu chiar interesul.

Ce mi-a atras atenția la această rezistență, este argumentația adusă în favoarea ei, nu schimbarea în sine. Există și posibilitatea ca eu să am așteptări nejustificate și să judec presa nechibzuit, drept urmare nu e nevoie să fiți de acord cu mine.

CNN se aliniază pretenției inițiatorilor acestei legi cum că s-au „grăbit să abandoneze zestrea rusă de sărbătorire forțată a crăciunului pe 7 ianuarie ca să-i ajute pe ucraineni să-și trăiască propria viață cu propriile tradiții și sărbători” după cum clarifică parlamentul ucrainean într-o notă explicativă. Cineva mai neinformat ar putea crede ca până la apariția Uniunii Sovietice, ucrainenii serbau crăciunul ca noi. Mai mult, se acreditează ideea că schimbarea ar fi fost impusă politic de ateii sovietici.

The Guardian în Marea Britanie adaugă informația că noua lege face parte dintr-un proces mai amplu care urmărește dezmembrarea a tot ceea ce înseamnă simboluri rusești, sovietice sau comuniste.

Cu alte cuvinte, una dintre metodele de persecuție a sfinților din Ucraina era impunerea serbării crăciunului pe 7 ianuarie în loc de 25 decembrie, chiar de către partidul comunist! Această glumă tristă, contribuie la imensa manipulare a publicului cu privire la conflictul din Ucraina adăugându-i o componentă spirituală. Cu alte cuvinte, se urmărește convertirea la marea minciună și a celor mai slabi de înger, care poate chiar au o anumită ținută spirituală.

Prin această manevră extrem de săracă chiar și din punct de vedere al relațiilor publice (PR) se poate distruge și bruma de credință care mai era prin sufletele ortodocșilor practicanți. Argumentez această părere prin numeroasele statistici care ne arată o scădere semnificativă a fenomenului religios în lumea creștină tradițională (catolică și ortodoxă) cuplată cu explozia de convertiri la cultele neoprotestante care raportează o creștere fără precedent de la începerea conflictului pe teritoriul ucrainean. Cu alte cuvinte, creează confuzie și totodată plasează punctul de greutate pe zile, tradiții și pe o politică ignorantă excluzând orice raționament aliniat realităților istorice, culturale sau chiar științifice.

Schisma crăciunului a existat din totdeauna în interiorul ortodoxiei, și nu a avut nici o bază teologică sau de politică de stat, a fost mai degrabă o problemă de interpretare a valabilității religioase a calendarului iulian. În momentul tranziției de la acesta la calendarul gregorian în anul 1582, ziua de vineri 15 octombrie 1582 a urmat zilei de joi 4 octombrie 1582. Ștergerea din istorie a 10 zile nu a afectat ordinea săptămânala a zilelor ci doar a corectat pe baze matematice o eroare acumulată în timp. Subliniez că Papa Grigore al XIII-lea și-a susținut propunerea pe cele mai actuale concluzii științifice ale epocii, decizia fiind justificată de matematicieni și astronomi cu reputație academică la vremea aceea. Totuși, deoarece inițiativa a aparținut unui papă catolic la 500 de ani de la Marea Schismă din 1054, o importantă parte a ortodoxiei a preferat să continue folosirea calendarului iulian în stabilirea sărbătorilor religioase. Aici putem implica politica religioasă în luarea unor decizii eclesiastice. Omenirea a fost dintotdeauna tentată și chiar condusă de ambiții deșarte, încăpățânarea de care au dat dovadă o seamă de patriarhii la vremea respectivă nu a avut nimic de-a face cu persoana sau personalitatea Mântuitorului, căci despre El era totuși vorba și de niciodată cunoscuta zi de naștere a Lui se lega toată dezbaterea.

Pentru cei interesați, o sinteză foarte simplu de înțeles se găsește în articolul din Libertatea de la subsol cu lista țărilor care a ales folosirea unui calendar în favoarea altuia.

Să afirmi în anul 2023 că serbarea crăciunului de către ortodoxia ucraineană a fost impusă de comunism este nu numai o eroare istorică dar și o minciună. Ortodocșii din Ierusalim folosesc calendarul iulian, cei sârbi de asemenea. Și ei tot influențați de partidul comunist sovietic? 

Am să vă dau un alt exemplu mai ușor de înțeles pentru că e get beget românesc.

Cu exact 30 de ani în urmă, în 1993, Academia Română a stabilit normele de folosire a lui î din i și â din a. Motivația a fost exact aceeași, folosirea lui î din i cu excepția cuvântului român și a derivatelor sale, ar fi fost impusă de tancurile sovietice. Interesant este că cei doi membri cu pregătire de specialitate din comitetul Academiei au votat unul împotriva schimbării iar celălalt s-a abținut. Restul, specialiști în alte domenii cărora nu le contest pregătirea academică, au luat o decizie sentimentală, bazată pe manipulare și o politică efemeră. Profesorul George Pruteanu cu care am avut onoarea să lucrez 6 ani, începând cu sfârșitul anilor 90, a scris un articol documentat în care explică de ce refuză să folosească â din a aducând argumente lingvistice și literare ancorate în istoria limbii și literaturii române moderne (link la subsolul acestui text).

Eu folosesc ambele (î și â) deoarece așa-mi dictează programul Word, și poate și dintr-o anumită obișnuință. Interesant este că în ciuda faptului că la școală este impusă scrierea cu î și â (â oriunde se găsește în interiorul cuvintelor și î la început sau sfârșitul cuvintelor), editurile preiau textele autorilor fără să le altereze, drept urmare cititorii pot experimenta confuzie sau nedumerire, mai ales cei care au învățat limba română ca pe o limbă străină (includ aici copiii emigranților care s-au născut și educat în diaspora).

Confuzie și nedumerire va provoca și schimbarea serbării crăciunului în Ucraina. Schimbările Academiei Române nu au condus la o îmbunătățire a vorbirii sau scrisului românesc, dacă nu sunteți convinși urmăriți mai atenți orice post de televiziune ales aleatoriu, de exprimarea de pe stradă nu mai vorbesc. La fel sa va întâmpla și cu crăciunul în Ucraina.

Apostolul Pavel scrie în epistola sa către Coloseni la capitolul 2 versetul 16 că „nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat.” Motivația e simplă, toate acestea sunt numai o umbră a lucrurilor viitoare, adică fără prea mare importanță în contextul universal și veșnic al relației noastre cu Dumnezeu.

Ucraina poate decide ce dorește, nu văd schimbarea zilei de sărbătorire a crăciunului ca pe o problemă capitală, din punctul meu de vedere ortodoxia ucraineană poate să serbeze crăciunul în fiecare zi. Urmez sfatul apostolului Pavel și nu judec alegerea lor. Ce mă întristează este manipularea josnică în ceea ce privește argumentația adusă în favoarea acestei ajustări. Biserica Ortodoxă Ucraineană, deja separată de Patriarhia Moscovei, putea să ia o decizie eclesiastică prin care se trecea la folosirea calendarului gregorian pentru stabilirea sărbătorilor religioase. Argumentul că istoric este cel mai recent și de asemenea din punct de vedere științific mai aproape de mișcarea astrelor cerești pe a căror călătorie în spațiu calculăm trecerea timpului ar fi fost nu numai onest dar și acceptabil pentru generațiile care practică o oarecare formă de gândire critică. Însă pentru că s-au vândut așa de ieftin unui actor trist, liderii bisericii ortodoxe din Ucraina își vor culege roadele foarte curând. Este de mirare că adventiștii, baptiștii, penticostalii și alte grupuri neo-protestante fac „ravagii” printre ortodocșii ucraineni? Nicidecum.

Referințe

https://edition.cnn.com/2023/07/29/europe/ukraine-christmas-date-change-intl/index.html

https://www.theguardian.com/world/2023/jul/28/ukraine-moves-christmas-date-to-25-december-in-snub-to-russia

https://www.libertatea.ro/lifestyle/diferenta-dintre-calendarul-gregorian-iulian-4275057

https://news.ag.org/News/Ukraine-s-Pentecostal-Churches-Growing-Tremendously

https://cne.news/article/1863-baptisms-and-church-attendance-on-the-rise-in-ukraine

Partajează: