Ochelari, lentile de contact sau chirurgie refractivă laser?

Întrucât lucrez într-un centru în care se efectuează și chirurgia refractivă cu laser, aceasta este o întrebare care mi se pune frecvent. Răspunsul însă, nu este simplu, deoarece trebuie să se țină cont de vârstă, de refracție, de profesie, de grosimea corneii, cât şi de exigenţa și motivația personală.

Această expunere nu are rolul să se substituie unei consultaţii de ophtalmoloàgie ci numai să prezinte complexitatea problemei şi câteva elemente esenţiale care trebuie luate în consideraţie. Trebuie reţinut, înainte de toate, că în marea majoritate a cazurilor, chirurgia refractivă este o chirurgie de confort, similară cu chirurgia estetică, deoarece ochelarii sau lentilele de contact rezolvă foarte bine problema tulburarilor de refracţie (miopie, hipermetropie, astigmatim şi presbiţie). Oricare din aceste soluţii are şi avantaje şi inconveniente.

Portul ochelarilor crează un oarecare disconfort şi reduc într-o oarecare măsură câmpul visual, în special când dioptria este importanta. Pe de alta parte, diferenţa de dioptrie între cei doi ochi, poate fi corectată până la maxim doua dioptrii (cu excepţie la copii) deoarece se crează o diferenţă în marimea imaginilor celor doi ochi ceea ce duce la diplopie (vedere dublă).

Lentilele de contact rezolvă această problemă căci nu modifică marimea imaginii. O lentilă de contact însă, chiar dacă este bine tolerată, este un corp străin pe ochi şi susceptibilă de a crea tot felul de complicaţii; keratite, abcese de cornee –  cu consecinţe uneori grave. Pe de alta parte, atunci când există o asociaţie de mai multe tulburări de refracţie (hipermetropie + astigmatism + presbiţie) rezultatul vizual este mediocru.

Trebuie ţinut cont de faptul că vederea este evolutivă pe toată durata vieţii. Avantajul ochelarilor şi lentilelor de contact este că pot fi schimbate în orice moment în funcţie de evoluţia vedereii pe când chirurgia laser este ireversibilă, odată făcută, nu se mai poate reveni la ceea ce a fost. Există uneori posibilitatea de a face un retuş.

Din punctul meu de vedere, chirurgia laser nu trebuie efectuată înaintea vârstei de 20 de ani pentru fete şi 21 de ani pentru băieţi, cu condiţia ca refracţia să fie stabilă, cel puţin de un an de zile. Chiar în aceste situaţii, există riscul ca vederea să evoluieze la un moment dat, însă avantajul este că persoana respectivă poate beneficia de resultatul chirurgiei refractive până în jurul vârstei de 40 – 42 de ani când apare presbiţia. Bineinţeles, scopul este de a renunţa la ochelari sau/şi lentile de contact dar rezultatul vizual nu va fi mai bun decât cel al ochelarilor sau lentilelor de contact.

Pe de altă parte, după vârsta de 70 de ani, intervenţia refractivă laser îşi pierde interesul deoarece riscul unei cataracte este important, iar operaţia cataractei rezolvă foarte bine problema pentru că există cristalin artificial multifocal ce corectează vederea şi la distanţă şi la aproape.

Există situaţii în care portul ochelarilor sau lentilelor de contact este interzis sau imposibil: militari, sportivi, etc. Imi vine în minte situaţia unui bucătar care nu putea purta ochelarii în bucatarie pentru că se abureau iar lentilele de contact nu le suporta. Bineînţeles, este o decizie personala de luat.

Situaţia se complică în jurul vârstei de 40 de ani când apare presbiţia, căci aceasta are o evoluţie permanentă până în jurul vârstei de 65 de ani. Nu trebuie avut în vedere numai rezultatul imediat, ci pe termen lung. Din acest motiv, pentru a corecta pesbiţia cu laser, nu este indicat de făcut înaintea vârstei de 50 de ani căci presbiţia trebuie să fie suficient de importantă ca rezultatul să dureze în timp. In general se corectează ochiul diretor pentru distanţă iar ochiul adelf pentru aproape.

Trebuie ştiut că în situaţia respectivă se pierde o parte din vederea stereoscopică ceea ce pune probleme în aprecierea distanţei în special în timpul condusului maşinii. Pentru o persoană care are o vedere bună la distanţă, consider că este o greşeală a propune asemenea interveţie deoarece ceea ce pacientul câştigă la vederea de aproape, pierde la vederea la distanţă. Am avut recent la consultaţie un pacient ce fusese operat pentru pesbiţie cu un an în urmă într-un alt centru şi care era foarte jenat de această situaţie şi cerea să se reopereze pentru a reveni la situaţia anterioară, căci condusul maşinii pentru el devenise o adevarată problemă.

Bineînţeles că în această scurtă prezentare nu pot fi luate în calcul toate situaţiile dar trebuie ţinut cont şi de exigenţele fiecaruia. Intâlnesc frecvent persoane care au o vedere la distanţă de numai 5/10 şi spun că vad foarte bine şi nu au nici o problemă şi alţi pacienţi care au 8/10 şi se plâng că nu mai vad nimic.

Un ultim aspect ce merita menţionat este faptul că frecvent această intervenţie produce o scădere a secreţiei lacrimale ce trebuie înlocuite cu lacrimi artificiale.

Intrucât există şi riscul ca recomandarea să nu ţină cont numai de interesul şi beneficul pacientului, consider că este necesară o reflexie şi o decizie bine gândită, iar cei interesaţi, să pună toate întrebările medicului oftalmolog înainte de a lua o decizie căci o vedere peirdută nu întotdeauna poate fi recuperată.

Virgil Ionică

Medic specialist oftalmolog