Adevar sau sens?

Fenomenul mediatic cunoscut sub numele de „fake news” a readus în centrul atenției omenirii importanța distincției dintre adevăr și sens. Este vorba de o reactivare a unei trăiri universale camuflate istoric sub opoziția discursiva dintre adevăr și minciuna. În universul religios în general și, în mod deosebit în cel creștin, aceasta distincție este populară și fecundă nu numai în mitologii, dar și în întemeieri organizaționale. Fiecare biserică, de exemplu, își revendică legitimitatea existenței cu pretenția dogmatică și instituțională că deține și predică adevărul. Această poziționare identitară trimite în mod direct la convingerea că toate celelalte biserici sunt false și propovăduiesc minciuna. Transpunerea în practică a acestei convingeri este folosirea textului Bibliei ca referință considerată adevăr. S-a ajuns astfel la expresia „adevărul biblic” , o expresie complet derutantă pentru că ea nu desemnează adevărul, adică ceva care s-ar impune oricărei minți și, prin urmare, ar purta în sine propria sa rațiune de a fi, ci pur și simplu desemnează sensul produs în urma practicării lecturii unui text. Distincția dintre adevăr și sens este ștearsă: adevărul și sensul în teologie sunt tot una, chiar și atunci când teoretic se admite că Adevărul este o Persoană. Ștergerea distincției dintre adevăr și sens este la originea multiplicării teologiilor: teologie ortodoxă, teologie catolică, teologie protestantă și așa mai departe.

            Avem aici, in aceasta stare de lucruri, una dintre cele mai puternice ilustrații ale incapacității naturii umane nu numai de a exprima sau de a reprezenta, dar chiar și de a semnifica adevărul. Nimeni nu poate avea adevărul, în timp ce adevărul domină peste întreaga existentă. Această primordialitate a adevărului ține de faptul că adevărul se arată în același fel la scară universală – cum spunea Montaigne – , adică el este același în timp, același în spațiu, același în ordinea lucrurilor. Spre deosebire de adevăr, sensul ține de vremuri, de locuri și de împrejurări. Atunci când vorbim, de exemplu, de un „adevăr prezent”, în realitate vorbim de un „sens prezent”. Adevărul est imuabil. Sensul este schimbător. Ștergând distincția dintre adevăr și sens, bisericile au făcut, de exemplu, din ceea ce numim în mod comun evanghelizare, o forma de promovare a sensului unui texte canonic încapsulat într-o formă organizațională religioasă (Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică, Biserica Baptistă, Biserica Adventistă, Biserica Penticostală etc.) Distincția dintre adevăr și sens este fundamentală pentru echilibrul intelectual, dar și pentru sănătatea noastră spirituală. Multe dintre patologiile religioase specifice creștinismului s-au dezvoltat, se dezvoltă și fragilizează civilizația creștină prin folosirea discursivă și activă, cu știință sau fără, a opoziției devastatoare adevăr / minciuna, pentru a numi, în realitate, o interpretare, adică o producție de sens care prin natura ei este conjuncturală, orientată și evolutivă.