Răzbunarea nemților și #rugurimustgo – Republica lui Dumnezeu

Inclinat să promit ca după terminarea CG25 să mă ocup de alte subiecte care nu vizează biserica adventistă. Dar petrecerea de la Sfântul Luis (Saint Louis) este pe cale să se transforme în paranghelie.

Când au pierdut puterea din diviziunea pe care o controlau după bunul plac, nemții s-au jurat că se vor răzbuna, și iată că au făcut-o prin numirea noului președinte. Un maghiar născut în România care, spre deosebire de mulți alții din tagma lui, nu are nici un pic de considerație pentru patria mamă sau pentru limba română, este înscăunat rege de Berna. Barna de Berna. Naționalistul din mine nu vede partea plină a paharului ci mai degrabă ironia sorții, că românii sunt vraiște nu numai ca neam în Europa, dar și ca azeșei. În diviziunea vecină, un slovac își menține puterea, Duda de Sfântul Albans. Includerea estului în conducerea executivă a bisericii se oprește la Nădlac. Prevăd o reducere drastică a numărului de directori de departamente români la Berna. S-a terminat prăjitura, e timpul ca axa Austria – Italia – Germania – Franța – Spania să revină în trombă. Am uitat că și bulgarii ar gusta din tort, cine știe, poate-poate.

Dincolo de sarcasm, este cert că rețeta cea mai eficientă de accedere în oligarhia adventistă este simplă, anume să nu faci nimic. Nimic, nimic. De ce ar trebui să te strofoci când parcursul oligarhic este trasat dinainte. Ai grijă să nu calci strâmb, nici măcar succesul nu trebuie afișat prea mult. Europa din afara Ucrainei și a Rusiei (Moldova este și ea pe acolo, dar nu face prea multă gălăgie) va fi dirijată în limba maghiară, limbă de circulație internațională în Diviziunea Trans-Europeană și cea Inter-Europeană. Felicitări vouă, cu o mână de adventiști de limbă maghiară care sunt mai numeroși în România decât în Ungaria, ați pus mâna pe întreg vestul Europei. Nu că acest vest ar fi vreo împărăție de dorit, creșterile sunt negative de-a lungul și de-a latul, dar cum spuneam, important este ca instituția să dăinuie.

Nouă nu ne rămâne decât să ne mândrim că am avut farul călăuzitor de la Tunari membru plin în comitetul de numiri. Presupun că, din cauza eforturilor lui, secretarul austriac a fost propulsat drept la Silver Spring, Alexander Ott pe numele lui.

Însă nu trebuie să ne lamentăm fără rost, se poate și mai rău.

În Africa de Est de exemplu, Blasius Ruguri își continuă alergarea de unul singur pe culoarul său. Cel mai longeviv președinte de Diviziune din toate timpurile rămâne înscăunat pentru încă 5 ani ca să-și doboare propriul record. Întrebat anul trecut dacă este de părere că va fi reales, fratele nostru a răspuns senin că și chiar dacă nu voi fi propus, mă voi folosi de orice forță indiferent de cât de inumană ar fi ca să-mi mențin puterea. Nu mă voi da înapoi nici de la metode mafiote. Această declarație este păstrată în format video pentru eternitate și circulă pe social media între tinerii din acea zonă cu #rugurimustgo. GenZ este deja în conflict deschis cu președintele țării unde se află sediul diviziunii, Kenya. Mă aștept la manifestări de protest din partea aceleiași generații sau de un exod semnificativ din biserică.

Acum câțiva ani am participat la inaugurarea unui nou sediu de conferință în vestul Keniei. Lume multă, politicieni locali, președintele curții supreme de la acea vreme, un adventist respectabil pe nume David Maraga, și fratele Ruguri. Imaginați-vă un decor rural, cu drumuri neasfaltate, un mic delușor de urcat până la locul ceremoniei. Deodată, 3 mașini de teren negre cu geamurile fumurii, cu girofare și sirene, aproape că dau peste mulțimea pedestră ca să treacă în față. Ruguri coboară maiestos și se așază pe locul de cinste, fără să fie deranjat de nimeni. Gărzile de corp nu dau voie nimănui să se apropie. Oare de ce se teme frățiorul nostru?

Fiind cam singurul alb din audiență și fiind invitat de președintele conferinței respective, un creștin autentic și dedicat lucrării, am atras atenția politicienilor. Gazdele m-au prezentat invitaților de seamă care au fost bucuroși să schimbe două politețuri cu mine. Toți, cu o singură excepție – Ruguri.

Nu judec caracterele oamenilor, cred că toți avem dreptul la răscumpărare, chiar și cei mai cruzi criminali. Însă tolerarea acestui gen de comportament la liderii noștri este complicitate.

Am avut președinți de diviziuni, care sunt de fapt conferința generală în teritoriu, SUNT, nu reprezintă, violatori, pedofili, bandiți, criminali la propriu. Și continuăm să avem prin Ruguri.

Îmi veți spune că David a fost și el un criminal și un adulterin. Mi-e greu să combat acest argument, poate mă ajutați dumneavoastră să fac pace cu mine însumi.

Explicația mea este că David a fost ales de Dumnezeu însuși în cel mai direct mod cu putință, nu prin vot așa-zis democratic. Dumnezeu l-a ales, Dumnezeu l-a disciplinat. Dacă noi ne amăgim că toți acești oligarhi sunt unșii Domnului, eu nu prea vreau să am de-a face cu acest domn al dumneavoastră.

Cuvântul misiune a fost repetat obsesiv până acum la această întrunire. Domnul Isus Hristos mai puțin… ce nevoie avem noi de El când avem manuale de conduită de editat și alte afaceri interne cum ar fi plasarea (investirea) activelor bisericii în afaceri profitabile de rezolvat?