Episcop femeie buclucașă – Republica lui Dumnezeu
O ceremonie care nu ar fi trebuit să zgândăre sentimentele publicului, destul de neliniștit în ultima vreme, a devenit subiect de controversă. O doamnă pastor și lider (episcop) în Biserica Episcopală a reușit să provoace reacții polarizante și, după părerea mea, pe bună dreptate, ambele tabere amestecând politica în biserică, biserica în politică și politica și biserica în toate celelalte aspecte ale vieții. Că Președintele Donald Trump s-a ofuscat mai mult decât era nevoie face oarecum parte din noul normal în care ne aflăm, nu despre reacția domniei sale vreau să comentez. Ce mă șochează, și recunosc cinstit că nu ar trebui să mă las atras într-un astfel de sentiment, este ușurința cu care analfabeți teologici comentează pe un subiect complex cu aere de mari literați.
Despre ce este vorba în această scriere. Doamna Mariann Budde, mamă și bunică, slujitoare a amvonului pentru câteva decenii bune, face un apel la har și milă din partea noului stăpân de la Casa Albă către anumite categorii de oameni pe care unii dintre noi i-am condamnat deja la iadul cu pucioasă. Din perspectiva doamnei Budde, minoritățile sexuale au motive serioase să fie îngrijorați, la fel cum așa zișii imigranți ilegali se tem să mai iasă pe stradă ca să evite pericolul deportării.
Domnule președinte, vă implor în numele Domnului Dumnezeu să aveți milă de cei care trăiesc în frică a fost apelul doamnei Budde. Puteți să vedeți acest apel în mai puțin de trei minute aici https://www.youtube.com/watch?v=ACcD8FA15uY Parafrazez în continuare: homosexuali, lesbiene și persoane transgender se găsesc în familii de orientare republicană, democrată sau independenți, continuă păstorița noastră. Nu toți imigranții ilegali sunt criminali, majoritatea sunt oameni de treabă. Ați declarat că în timpul tentativei de asasinat din Pennsylvania ați simțit ocrotirea directă a lui Dumnezeu. Cuvântul Domnului ne îndeamnă să fim prietenoși cu străinii.
Din punct de vedere scriptural, subscriu la ideile prezentate de Budde. În ciuda faptului că mulți critici neagă acuratețea biblică a esenței mesajului, eu aș interpreta spusele domniei sale într-un mod asemănător pentru că religia adevărată este să cercetăm pe orfani și pe văduve după cum ne îndeamnă apostolul Iacov. Creștinii sunt chemați să practice iubirea necondiționată, acceptarea păcătosului și chiar să se roage pentru cei care i-ar asupri. Încerc să rezist ispitei de a cita Scriptura pentru simplul motiv că acest mod de argumentare poate demonstra cam orice dorește apologetul să comunice.
Unde nu sunt de acord cu poziția doamnei Budde vă voi împărtăși în rândurile de mai jos, cu riscul de a fi categorisit în rândul fundamentaliștilor religioși.
Ideea că liderul lumii libere ar avea puterea de a extermina minoritățile sexuale este o iluzie, imposibil de pus în practică în anul 2025. Cu siguranță că are la îndemână instrumentele necesare de a crea probleme, dar că toate persoanele cu orientări sexuale altele decât ce numim noi ordinea divină binară unde un cuplu este format dintr-o femeie și un bărbat trebuie să se ascundă de autorități pentru că trăiesc în frică este o exagerare nenecesară. Istoria ne sugerează că este imposibil să ștergi de pe fața pământului o categorie națională, etnică sau religioasă. Persecuția sau intențiile de genocid total sunt futile, creștinii, evreii, chiar locuitorii din Gaza în 2025 nu se pot extermina cu ușurință. Dimpotrivă, se pare că persecuția produce și mai mulți adepți ai unei mișcări, sunt convins că și echipa președintelui Trump știe acest lucru. Drept urmare, teama invocată de doamna Budde este în cel mai fericit caz o exagerare, iar în cel mai rău caz o manipulare. Aici este de menționat și faptul că teama preoților și a pastorilor de a fi obligați prin lege să oficieze căsătorii de cupluri de același sex a fost una reală când mișcarea Woke părea de neoprit. Acești clerici conservatori nu au avut nici o autoritate statală unde să se plângă de acel pericol care nu a fost întemeiat până la urmă deoarece nu a fost legalizat niciodată, cel puțin nu până acum.
Proprietari de laboratoare de cofetărie au fost dați în judecată pentru că au refuzat să facă tortul de nuntă a unui cuplu homosexual. Pe ei cine i-a tratat cu milă? În ciuda acestor aspecte controversate rămân la părerea că statul nu ar trebui să se amestece în domenii care nu sunt de competența legislativului sau a executivului. Dacă propovăduirea mea este dependentă de libertățile sau de protecția oferită de guverne, atunci nu mai este propovăduire.
În al doilea rând, nu văd ce amestec ar putea avea puterea politică în chemarea bisericii creștine de a proteja viața și integritatea corporală a celor vânați de autorități. Biblia este manualul de conduită al bisericii, nu al statului. Preoții și pastorii ar trebui să protejeze categoriile sexuale în discuție chiar cu prețul vieții lor, nu cu slogane adresate unui politician sau altuia. Reprezentanți de onoare ai clerului au plătit prețul suprem pentru că s-au opus unor regimuri opresive, un exemplu elocvent este Dietrich Bonhoeffer, care a sfârșit într-un lagăr nazist cu numai o lună înainte de sfârșitul celui de-al doilea război mondial. El s-a opus lui Hitler și regimului nazist la propriu, nu de la un amvon de catedrală într-un context în care libertățile civile și de exprimare sunt apanajul societății americane. Un alt exemplu este Richard Wurmbrand, un evreu născut în România convertit la creștinism, devenit apoi pastor luteran. Dacă nu ați citit din scrierile sale sau măcar scrieri despre el, filmul Torturat pentru Hristos este disponibil pe internet. Drept urmare, nu văd nimic eroic în includerea în predica domniei sale un apel la milă către președintele Trump.
Faptul că presupunerile doamnei Budde nu sunt întemeiate este susținut de faptul că în ciuda supărării președintelui Trump, nici o instituție de forță nu a deranjat-o, mai mult decât atât, în zilele care au urmat predicii a făcut un tur de apariții televizate la posturile care au promovat și o fac și în continuare mișcarea Woke. Denominațiunea a susținut-o și au făcut foarte clar faptul că nici doamna episcop și nici liderii bisericii Episcopale nu au de ce să își ceară scuze celor ofensați. Dacă atitudinea îndrăzneață de a exprima opinii care nu sunt pe placul audienței este considerat un act eroic, atunci cum numim curajul unui misionar de a se stabili în Iran cu scopul declarat de a face prozeliți printre musulmanii de acolo?
Se pare că însemnătatea cuvintelor pe care le folosim este într-o continuă metamorfoză, și acesta este un fenomen natural unde ideea de eroism este destul de fluidă în absența unui conflict tradițional. Îmi veți spune că doamna Budde este angajată într-un război spiritual, însă pe mine nu mă convinge un asemenea argument. Așa se face că pentru unii persecuție este refuzul unui șef de a acorda sâmbăta libera la lucru. Îmi veți spune că mulți dintre ai noștri au făcut pușcărie pentru refuzul de a lucra în sabat. Cu siguranță că pentru noi sunt eroi moderni ai credinței. Numai că pușcăriile au fost umplute și cu frați creștini care nu țineau sabatul. Au fost ei mai puțin eroi? Cele două exemple pe care le-am menționat mai sus nu au observat sabatul, dimpotrivă, Richard Wurmbrand s-a convertit la creștinismul de duminică de la iudaism.
În loc de încheiere, vă propun câteva forme de eroism care nu vor fi recunoscute sau premiate în timpul vieții așa zisului erou.
Refuzul de a urî aproapele pentru simplul motiv că este altfel decât noi. Sincer vă spun că nu e ușor, numai gândul că Dumnezeul la care mă refer deseori în scrierile mele îmi ordonă sa-i iubesc deopotrivă pe Zelensky și Putin mă înfioară. Și eu nu sunt nici rus nici ucrainean, nu ar trebui să fie foarte dificil, și aveți dreptate, nu ar trebui să fie dificil, dar dacă mă aude vreunul dintre susținătorii unuia dintre ei?
Refuzul de a spune adevărul când nu este popular sau când nu îți aduce nici un beneficiu. De ce să îmi complic eu viața fără motiv, să primesc în casă refugiați musulmani ca să fiu subiect de discuție la biserică sau printre vecini? Vă mai amintiți scuza promovată la televizor sau chiar de la amvoane că acești teroriști sub acoperire vin de fapt să ne islamizeze pe noi, apărătorii dreptei credințe? Biblia și Dumnezeul ei ne îndeamnă exact pe dos, adică să primim la noi acasă pe străini, dar cine să convingă gloata de adevărul Scripturii când ura este la modă. Am tăcut cu toții și ne-am ascuns sub poala unui pericol inventat.
Nu aș fi amintit acest subiect dacă eu însumi nu aș fi experimentat o situație în care o familie de francezi pe care o iubesc fără rezerve, a primit la ea în casă zeci de refugiați musulmani fără să ceară nimic la schimb. Într-o zi însorită de toamnă, am avut nemeritatul privilegiu să botez doi iranieni, nu pentru că i-aș fi convertit eu la adevăr, ci pentru că această familie i-a primit la ei în casă când nimeni nu ar fi făcut-o. Eu am primit o lecție de creștinism, pe care sper să o țin minte și să o aplic în viața mea până la moarte, nu sunt nici o secundă vreun tip de erou. Mi-am făcut doar datoria, într-un context în care nu era cel mai popular lucru de făcut.
Poate că unii vor să fie eroi ca doamna Budde, poate fi și acesta un început. Eu merg totuși pe mâna Scripturii care zice că dacă dorește cineva sa vină după mine (adică după Domnul Isus Hristos) sa-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. Pentru că oricine vrea să își scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru mine o va câștiga. Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă își pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?