Martori că Hristos este Mesia

A depune mărturie despre persoana lui Isus Hristos este o temă centrală în creștinism și atinge aspecte teologice, filozofice și chiar epistemologice. Mărturia, în sens larg, constă în raportarea unei experiențe personale sau a unor cunoștințe dobândite, dar când vine vorba de Isus, mărturia capătă o dimensiune aparte, deoarece urmărește să facă public cunoscută o figură divină și istorică în același timp. Mărturia despre persoana lui Isus implică deopotrivă darea de seama a divinității Sale, a misiunii Lui mesianice și a rolului Său central în mântuirea umanității. Acest act de mărturie ridică o serie de întrebări majore în perspectiva experienței creștine individuale și comunitare: cum să facem această mărturie credibilă și autentică? Care sunt condițiile necesare pentru ca această mărturie să fie atât ascultată, cât și înțeleasă într-un context pluralist sau sceptic?

Primul pas în mărturie este să răspundem la întrebarea fundamentală: cine este Isus? Martorul creștin îl prezintă pe Isus ca fiind atât Fiul lui Dumnezeu, Mesia, cât și Mântuitorul. Aceste trei titluri dezvăluie mai multe fațete ale identității sale. În Noul Testament, Isus este numit „Fiul lui Dumnezeu” (Matei 16:16), exprimând relația sa unică cu Dumnezeu Tatăl. În teologia creștină, aceasta indică natura Sa divină. A depune mărturie despre Isus ca Fiu al lui Dumnezeu implică a da socoteală de această natură divină în timp ce recunoaștem întruparea Sa (Ioan 1:14), adică să mărturisim că el este pe deplin Dumnezeu și pe deplin om. De asemenea, Isus este prezentat în Biblie și ca fiind împlinirea profețiilor Vechiului Testament cu privire la Mesia. A depune mărturie despre Isus ca Mesia înseamnă, deci, și a arăta cum viața, moartea și învierea Lui corespund așteptărilor mesianice (Luca 24:44). Această mărturie include, bineînțeles, demonstrarea continuității între Vechiul și Noul Testament. Dar, mesajul central al creștinismului este că Isus a venit să salveze omenirea de păcat și moarte (Ioan 3:16). Mărturia despre persoana lui Isus implică anunțarea inteligibilă și credibilă a misiunii Sale mântuitoare și explicarea modului în care moartea Sa pe cruce și învierea Lui sunt evenimente centrale pentru mântuirea lumii.

Mărturia despre persoana lui Isus este o punte între o experiența subiectivă și adevărul obiectiv. De aici întrebarea: Cum putem depune mărturie despre Isus într-o lume în care veridicitatea unei mărturii depinde adesea de dovezi tangibile și empirice? Mulți martori ai lui Isus vorbesc despre experiența lor personală cu El, adesea prin povești de convertire, vindecare sau un contact profund cu divinitatea. Această abordare își are valoarea ei deoarece pune accent pe experiența trăită a credinței. Cu toate acestea, analiza critică a epistemologiei mărturiei avertizează împotriva folosirii exclusive a experienței personale. Ceea ce este perceput ca subiectiv nu este totdeauna convingător pentru alții, mai ales într-o societate în care scepticismul și diversitatea credințelor sunt referințe normative. Celălalt aspect al mărturiei despre Isus este adevărul obiectiv, așa cum este transmis de Scriptură și coroborat de istorie. Mărturia biblică despre Isus se bazează pe fapte istorice: viața lui, răstignirea și învierea (atestată de evangheliile și scrisorile lui Pavel). Cu toate acestea, este de asemenea important să arătăm că aceste evenimente sunt demne de încredere nu numai pentru că sunt povestite în Scriptură, ci și prin studii istorice și exegetice.  Este crucial să arătăm cum credința în Isus nu este în opoziție cu rațiunea. Augustin sau Anselm, de exemplu, au dezvoltat argumente raționale pentru a justifica credința în Dumnezeu și revelația creștină. Mărturia despre Isus include raționament uman pentru a explica că faptul de a crede în divinitatea și rolul Lui de Mântuitor nu este irațional.

În sfârșit, pentru ca mărturia despre persoana lui Isus să fie credibilă trebuie să ținem seama de modul în care sunt transmise informațiile, viața martorului și probele care pot susține mărturia. Mărturia despre persoana lui Isus devine credibilă dacă martorul trăiește în concordanță cu ceea ce proclamă. Martorul trebuie să întrupeze valorile susținute de Isus: iubire, compasiune, dreptate și adevăr. Un martor care nu reflectă învățăturile lui Isus în propria sa viață riscă să anuleze puterea mărturiei sale. Mărturia credibilă necesită, de asemenea, integritate intelectuală și morală. Aceasta înseamnă că martorul trebuie să fie sincer cu privire la experiențele și cunoștințele sale și să nu caute să înfrumusețeze sau să denatureze adevărul pentru a impresiona sau convinge. Mărturia trebuie să se bazeze pe dovezi solide. Aceasta poate include sprijinul Scripturii interpretată riguros și responsabil, utilizarea dovezilor istorice, dar și argumentarea rațională. Dovezile istorice cu privire la viața și învierea lui Isus, precum și mărturiile primilor creștini, trebuie să răspundă exigențelor analizei istorice. Deși credința nu se bazează doar pe rațiune, este crucial să oferim dovezi rezonabile celor care sunt sceptici sau înstrăinați de credință. Credibilitatea mărturiei creștine depinde – în cele din urmă – și de deschiderea martorului către dialog și ascultarea altor perspective. Într-o societate pluralistă, a depune mărturie despre Isus nu poate fi un act de prozelitism agresiv, ci un angajament de a împărtăși credința, respectând în același timp credințele altora. O mărturie credibilă este una care este fermă în convingere, dar care respectă libertatea celuilalt de a se îndoi de ea.