Mă voi ridica

Prin afirmația din Psalmul 12:5 potrivit căreia Dumnezeu spune „Mă scol, şi aduc mântuire”, psalmistul își exprimă, pe de o parte, încrederea în compasiunea lui Dumnezeu față de cei asupriți și lipsiți și, pe de altă parte, convingerea în ceea ce privește reacția lui Dumnezeu la suferința și la nedreptatea făcută celor mai slabi din societate.

Observația majoră necesară pentru o înțelegere echilibrată a textului, este că intervenția zilnică a lui Dumnezeu împotriva nedreptății sociale se trăiește și se exprimă totdeauna în raport cu credința specifică a unei persoane sau a unei comunități, chiar dacă, în mod general, în toate marile tradiții religioase, adepții cred deopotrivă în dreptatea divină și intervenția lui Dumnezeu pentru a restabili echilibrul moral și social.

Creștinii cred într-un Dumnezeu care este preocupat de dreptatea socială și care cheamă credincioșii să lucreze pentru dreptate și corectitudine în lume. Ei cred că Dumnezeu intervine, face dreptate în societate inspirând și ghidând acțiunile cârmuitorilor și instituțiilor pentru a promova dreptatea, iubirea și compasiunea față de ceilalți. Ei cred că Dumnezeu lucrează prin eforturile umane pentru a transforma structurile sociale nedrepte și pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale celor mai defavorizați. Creștinii cred, de asemenea, că Dumnezeu intervine în justiția socială dezvăluind voia Sa prin Scriptură și chemând credincioșii să acționeze ca agenți ai schimbării pentru a combate nedreptatea, opresiunea și exploatarea. Pentru ei rugăciunea, meditația și intervenția socială sunt modalități prin care toți credincioșii pot participa la lucrarea lui Dumnezeu pentru dreptate socială.

Creștinii își sprijină credința și înțelegerea justiției sociale pe învățăturile Bibliei, care subliniază iubirea aproapelui, grija pentru cei săraci și asupriți și chemarea de a acționa pentru dreptate. Ei cred că Duhul Sfânt inspiră și ghidează credincioșii în eforturile lor de a promova dreptatea socială și consideră angajamentul lor față de cauze drepte ca un răspuns la acțiunea Duhului Sfânt în viața lor de zi cu zi. În această optică, creștinii au convingerea că Biserica are de jucat un rol crucial în promovarea dreptății sociale prin susținerea drepturilor celor oprimați, oferind ajutor celor nevoiași și lucrând pentru transformarea structurilor sociale nedrepte. Pentru aceasta ei acordă o importanța deosebită rugăciunii colective prin care comunitatea reunită Îi cere lui Dumnezeu să ghideze și să binecuvânteze eforturile pentru justiție socială, implorând părtășia înțelepciunii care vine de sus pentru a implementa acțiuni concrete de schimbarea a lumi.

Psalmii întăresc și modelează în mod profund credința creștină în intervenția lui Dumnezeu în favoarea dreptății sociale. Astfel, psalmii exprimă adesea îngrijorarea pentru cei asupriți și cei lipsiți, chemând pe Dumnezeu să-i ocrotească și să le ofere dreptate. Psalmii denunță nedreptatea și corupția, cerând pedepsirea celor răi și restabilirea dreptății. Psalmii exprimă compasiune față de săraci și nevoiași, cerând generozitate față de ei și ajutorarea lor. Psalmii adresează, de asemenea, avertismente conducătorilor și judecătorilor, îndemnându-i să conducă drept și să apere drepturile celor asupriți. În opoziție cu nedreptatea lumii, psalmii celebrează dreptatea lui Dumnezeu, afirmând că El îi apără pe cei asupriți și le face dreptate într-o lume nedreaptă. Psalmul 82, de exemplu, evidențiază responsabilitatea conducătorilor și a judecătorilor de a exercita dreptate în numele celor asupriți și fără putere; Psalmul 140 imploră protecția divină împotriva celor răi și a celor care fac răul; Psalmul 146 avertizează împotriva încrederii excesive în conducătorii umani și îi încurajează pe credincioși să-și pună încrederea în Dumnezeu, căruia îi pasă de cei asupriți, de cei flămânzi și de cei întemnițați.

Psalmii exprimă un angajament puternic față de justiția socială, dar în afara credinței în Dumnezeu care lucrează pentru dreptatea socială, aceste instrumente ale mântuirii divine care acționează în favoarea celor vulnerabili, rămân un discurs, o poezie care poate genera teologie, dar fără efect asupra vieților celor care gem sub greutatea nedreptăților.