Scuze pentru evitarea  misiunii

Studiul din săptămâna aceasta sub titlul „Scuze pentru evitarea misiunii” se folosește de istoria lui Iona pentru a scoate în evidență felul în care cel trimis în misiune caută să se sustragă asumării sarcinii care i-a fost încredințată. Potrivit textului biblic Iona a primit misiune din partea lui Dumnezeu să meargă în cetatea Ninive cu un mesaj din partea Sa: „Cuvântul Domnului a venit la Iona, fiul lui Amitai, şi i-a zis:  Scoală-te şi du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei, căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“ (Iona 1:1,2). Tot potrivit textului biblic, Iona încearcă se evite îndeplinirea acestei misiuni fugind „la Tarşiş, departe de faţa Domnului” (Iona 1:3).

Pe fondul acesta narativ studiul introduce o serie de supoziții dintre care unele nu numai că sunt străine textului biblic, dar uneori sunt chiar în contradicție cu ceea ce este scris în cartea lui Iona. Una dintre aceste supoziții este că Iona a vrut să se sustragă misiunii pentru că i-a fost frică: „Un motiv pentru care s-ar putea ca Iona să nu fi fost dispus să meargă la Ninive este teama. Asirienii erau un dușman formidabil, iar Ninive era capitala imperiului.” Aceasta supoziție este însă o învățătură falsă introdusă în studiu, este produsul imaginației, al creativității mistico-religioase. Potrivit textului biblic, refuzul lui Iona de a merge la Ninive nu are nimic de-a face cu frica sa față de locuitorii acestei cetăți. Nu raportul cu destinatarii mesajului a motivat comportamentul misionarului Iona, adică fuga sa de misiune, ci raportul său cu Dumnezeu, adică raportul cu Cel care i-a încredințat misiunea. Nu din cauza fricii de Niniveni a fugit Iona la Tarșiș ci pentru că știa că Dumnezeu este bun, milos, plin de dragoste și gata să ierte: „De aceea am încercat să fug la Tarşiş, – spune Iona – pentru că ştiam că eşti un Dumnezeu îndurător şi milos, încet la mânie şi plin de dragoste, un Dumnezeu gata să renunţe la a mai trimite nenorocirea.” (Iona 4:2). Nu, frica nu este o scuză pentru evitarea misiunii, cel puțin în cazul lui Iona. 

O altă învățătură nebiblică în ceea ce privește cauzele care au determinat refuzul lui Iona de a merge la Ninive este aceea a „convingerilor false”: „Când a venit furtuna, Iona s-a învinovățit (Iona 1:1-12). Atitudinea lui sugerează ce credeau el și alții despre Dumnezeu și zei. Deși, credeau ei, diverși dumnezei stăpâneau în diverse țări, apa era un tărâm haotic al demonilor. (…) Deși era evreu, Iona avea cel mai probabil o perspectivă asupra lumii care era influențată de credințele tradiționale din vremea sa.” Desigur este posibil ca o misiune să fie refuzată din cauza faptului că persoana căreia i se încredințează această misiune are o seamă de convingeri în disonanță cu realitatea obiectivă, cu adevărul. Dar potrivit textului biblic, Iona nu avea convingeri greșite despre Dumnezeu. Pentru el marea nu era un tărâm haotic, un spațiu al demonilor, ci era creația Dumnezeului în care el credea și această creație se afla sub puterea Dumnezeului creator. El spune: „Sunt evreu şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea şi uscatul!” (Iona 1:9) Desigur convingerile false pot deturna un misionar de la misiunea încredințată lui, dar convingerile false nu pot fi o scuză pentru refuzul misiunii. Nu găsim scris nicăieri în cartea lui Iona că Iona ar fi adus ca argument în favoarea fugii lui la Tarșiș convingerile sale false.

De asemenea, pornind de la istoria lui Iona, este promovată învățătura că „deranjul” este o scuză pentru evitarea misiunii și că deranjul ar fi raportul pe care credinciosul îl întreține cu banii. Astfel, studiul învață că „implicarea în misiune necesită adeseori schimbarea modului în care ne raportăm la bani și în care îi folosim. Indiferent că vorbim despre îngrijirea oamenilor, despre cumpărarea de cărți și materiale de evanghelizare sau despre plata pentru anumite servicii ca să ne facem timp pentru lucrarea misionară, misiunea implică anumite cheltuieli.” Fără îndoială, orice misiune are costuri și cineva trebuie să le plătească. Dar în istoria lui Iona costurile pe care le putem imagina nu apar convertite în bani. Tema banilor este introdusă în mod artificial în studiul misiunii lui Iona și deschide poarta pentru un demers îndoielnic atât din punct de vedere intelectual cât și moral.

Istoria lui Iona este cu adevărat istoria unui om trimis de Dumnezeu, este istoria unui misionar, este o ilustrație extraordinară a luptelor, a frământărilor, a ezitărilor, a tensiunilor de tot felul cu care se confruntă creștinul chemat să îndeplinească o misiune, dar toate aceste trăiri nu sunt în nici un caz scuze pe care el le avansează pentru a-și motiva refuzul misiunii.