Misiunea lui Dumnezeu pentru noi (I)

Biblia ne învață că trebuie să vorbim într-o manieră care nu lasă loc ambiguității: DA-ul să fie DA și NU-ul să fie NU. Atunci când ne exprimăm în legătură cu subiectele privitoare la ceea ce Biblia spune despre Dumnezeu, sau la ceea ce gândim noi despre Dumnezeu, atenția în ceea ce privește sensul cuvintelor pe care le folosim ar trebui să fie cu atât mai mult mărită pentru a nu lăsa loc ambiguități. Nu putem să tratăm cu ușurătate astfel de subiecte fără a cădea sub incidența luării în deșert a numelui lui Dumnezeu. Desigur, în discuții curente, mai mult sau mai puțin formale, este posibil să ni se întâmple ca din neștiință să folosim anumite cuvinte într-un sens care nu corespunde sensului corect. Dar atunci când discursul despre Dumnezeu este produs în cadrul unui dispozitiv de învățare cum este cazul școlii de sabat, aproximațiile în folosirea noțiunilor pot avea consecințe grave.

Nu, Dumnezeu nu are nici o misiune de îndeplinit pentru noi. Misiunea este o însărcinare pe care cineva o primește din partea altcuiva. Dumnezeu nu poate să primească însărcinare din partea nimănui. Un Dumnezeu care poate primi o însărcinare din partea cuiva nu este Dumnezeu, ci idol. Prin urmare, nu putem vorbi de misiunea lui Dumnezeu pentru noi.

Atunci când studiul spune că „Pe tot cuprinsul Vechiului Testament, Dumnezeu continuă să acționeze conform naturii Lui misionare pentru a-Și atinge scopurile”, face o afirmație falsă. Natura lui Dumnezeu nu este misiune, ci dragoste. În Biblie scrie că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:16). Biblia nu învață că Dumnezeu a fost sau poate fi însărcinat cu vreo misiune. Învățătura Bibliei este din contră că Dumnezeu este „unicul Stăpânitor, Regele regilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină de nepătruns” (1 Timotei 6: 15-16). Nimeni nu hotărăște în dreptul lui Dumnezeu, nimeni nu Îi poate da ordine, instrucțiuni sau prescripții care sa Îi încadreze acțiunile.

De asemenea, când studiul afirmă că Dumnezeu „Și-a extins misiunea chemându-l pe Avram (…) să fie un canal al binecuvântărilor Sale pentru întreaga lume”, sau că „Dumnezeu Și-a continuat misiunea, apoi, prin Isus Hristos” sau că există „o oportunitate de a-L vedea și a-L simți pe Dumnezeul misiunii la lucru în propria viață”, studiul neagă implicit nu numai învățătura biblică despre Dumnezeu și învățătura creștină în general, dar exprimă o gândire care refuză să creadă în Dumnezeu Creatorul a tot ce există, reducându-L la statul de creatură care prin natura sa poate să fie definită și prin funcția misiunii pe care i-a atribuit-a Creatorul sau altă creatură.

Dumnezeu nu ne-a creat pentru că a avut misiunea să ne creeze. Dumnezeu nu l-a căutat pe om pentru că a avut misiunea să-l caute. Dumnezeu nu a fost făcut un plan pentru om pentru că a avut misiunea să realizeze acest plan. Dumnezeu nu ne-a răscumpărat pentru că a avut misiunea să ne răscumpere. Dumnezeu nu ne iubește pentru că are misiunea să ne iubească. Învățătura că Dumnezeu este misionar, că Dumnezeu îndeplinește o misiune, este nu numai total absurdă, dar ea este o insultă la adresa lui Dumnezeu, mai ales când această doctrină este prezentată pentru a explica misiunea credinciosului ca fiind misiunea lui Dumnezeu.  

Nu, misiunea credinciosului nu este misiunea lui Dumnezeu. Credinciosul are o misiune, are o însărcinare din partea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu, prin statutul Său de Dumnezeu, lucrează și intervine în viața și istoria omului din proprie inițiativă, potrivit numai și numai voinței Lui. Dumnezeu nu este supus niciunei însărcinări din partea cuiva. Dumnezeu nu are misiune de îndeplinit. Dumnezeu nu este misionar!