Ellen White nu este Oprah Winfrey!
O prostie fără margini, scoasă din jobenul manipulatorilor adventiști”
În 2014 am participat împreună cu un foarte bun prieten, la o conferință de Media și Religie în Canterbury, Anglia. Eram acolo să prezentăm un proiect nou la acea vreme, jocul-aplicație Heroes.
Seara a avut loc o întâlnire cu toți participanții la acel eveniment, iar vorbitorul a fost doamna Kathryn Lofton, decan la departamentul de Istoria Religiilor de la Universitatea Yale. După numai două pasaje, Sam și cu mine ne-am uitat unul la celălalt nedumeriți. Prezentarea ne vorbea despre Oprah Winfrey în contrast cu Ellen White. La început am crezut că este vorba despre o celebritate cu numele foarte comun, Ellen White. Nedumerirea ne-a dispărut după numai un minut, în momentul în care vorbitoarea a specificat fără echivoc, Ellen White, unul dintre fondatorii biserici adventiste de ziua a șaptea în America. Pe scurt, cu toate că am întreaga prezentare pe care doamna Lofton mi-a dat-o cu condiția de a nu o publica online, pot să vă asigur că Ellen White este eroul prezentării. Pe de altă parte, Oprah, personajul care în ciuda unui succes strălucitor tradus în bani foarte mulți, nu a reușit să lase umanității vreo moștenire de seamă, în timp ce Ellen White a excelat pe acest palier. Lofton explică faptul că Ellen White a lăsat toate drepturile de autor ale scrierilor sale bisericii. Nici măcar familia ei nu a beneficiat de acest tezaur spiritual în vreun fel, cu atât mai puțin financiar.
După prezentare, bineînțeles că nu am rezistat tentației de a o aborda direct și a o întreba despre lucruri care, pentru noi doi, singurii adventiști prezenți în acea sală, încă rămâneau un mister:
Vili – Se pare că ați citit mult mai mult DESPRE Ellen White, nu neapărat scrierile domniei sale, este o concluzie corectă?
Doamna Lofton – Absolut, am răsfoit Hristos Lumina Lumii, și alte câteva scrieri, dar nu pot declara că i-am citit întreaga operă.
Vili – Cum ați găsit-o pe Ellen White, adventismul este o denominațiune mică în raport cu alte grupuri neo-protestante din America?
Doamna Lofton zâmbind – Ah, bunul meu prieten Ronald Numbers este responsabil de această întâlnire.
Sam m-a privit nedumerit în timp ce eu am răspuns cu mândrie denominațională – Bineînțeles că el ar fi fost primul pe lista de posibili suspecți.
Decedat de curând, Ronald Numbers a fost cel mai titrat cărturar adventist din America, aș adăuga din toate timpurile după părerea mea. Fiu de pastor, marginalizat de biserică, autorul a mai multe volume între care cel mai cunoscut este Profetesa Sănătății, Numbers va rămâne în istoria denominațiunii ca un ambasador unic în felul lui. În ciuda respingerii bisericii, Numbers nu a încetat să vorbească de bine și să facă cinste bisericii adventiste chiar până la sfârșit.
Auzisem de acest titan al științei din conversații pe care le avusesem cu mulți ani în urmă cu Aurel Ionică și Edmond Constantinescu (doi pastori adventiști cunoscuți în comunitățile adventiste) și am fost uimit de ce oferise bisericii și cum a îndurat respingerea și marginalizarea.
Nu ați auzit de el pentru că biserica nu i-a dat nici o atenție, ba dimpotrivă. Nu l-ați văzut la Hope Channel sau 3ABN pentru că era pe lista neagră. Puteți să-i găsiți prezentări și câteva interviuri pe YouTube, vă las câteva linkuri la subsol.
De ce v-am spus această povestire? Pentru că am citit comentariile unui articol scris de Profesor univ. dr. Mihaela Tudor în Spectrum. De foarte multe ori aflu cum gândesc oamenii din comentariile pe care le fac neavenit la subiecte pe care nu le stăpânesc. Unul dintre avantajele libertății de exprimare este că ne ajută să identificăm ușor superficialitatea, ignoranța, sau chiar extremismul, atât de pregnant în mințile unora. Articolul ne informează și în același timp deplânge absența instituțiilor de învățământ superior adventiste din clasamentele academice ale lumii. Este citat un raport foarte recent publicat de Shanghai Academic Ranking of World Universities. De asemenea, articolul ne reamintește de începuturile noastre ca denominațiune, de pasiunea și excelența dovedite de pionieri în domeniile educației și sănătății. Adaug faptul că sunt foarte puțini consumatori de cereale pentru micul dejun care să nu fi auzit de Kelloggs. Totodată, aproape nimeni nu știe că Dr. J. H. Kellogg a fost produsul viziunii lui Ellen White în ceea ce privește mesajul sănătății. În paranteză fie spus, denominațiunea nu are nici o acțiune la Kelloggs, poate și pentru faptul că alergia pe care o manifestăm pentru elitele adventiste este totuși destul de veche printre noi. Kellogg a divorțat de adventism, nu este subiectul acestui articol să dezbatem cauzele sau să găsim vinovați.
Vă împărtășesc doar câteva dintre comentariile postacilor care sunt edificatoare.
Oh, chiar așa? Numai citarea acestui institut (Shanghai Institute, n.n.) este suficientă să-l ignorăm. Persoana consideră că nici nu trebuie să știe care este reputația internațională a acestui institut, doar pentru că sugerează originea chineză trebuie dat la o parte. Cea mai superficială cercetare pe Google l-ar fi luminat pe comentator. Acest institut se numără printre primele trei organizații care fac acest gen de clasamente academice, recunoscut la nivel mondial. Precum toate celelalte surori ale sale, nu e lipsit de critici, una dintre ele fiind că în procesul de evaluare se pune un mare accent pe numărul de premii obținute. E o critică pe care o putem dezbate dacă doriți, dar nu este un motiv de a-i ignora rezultatul. Mai mult decât atât, autoarea articolului activează în Franța, țară care nu este în cele mai bune relații cu acest institut, și conform raționamentului comentatorului, nici nu trebuia luat în considerare de un profesor universitar din Franța. Dar, surpriză, un cărturar adevărat nu se lasă atras în politici de duzină, iar doamna Tudor ne dă o lecție de probitate academică pe care cei mai mulți au trecut-o cu vederea.
O altă atitudine a comentatorilor este prea bine cunoscuta concepție că în momentul în care îl ai pe Domnul Isus in inimă, credința este tot ce contează iar excelența academică trebuie ignorată sau chiar înfierată. Ce nevoie avem noi de recunoaștere academică din partea lumii? După umila-mi părere, acest gen de gândire este letal. Nu numai că încurajează ignoranța, dar o și elevează la rang de virtute. Proștii credincioși sunt mult mai deștepți decât cei instruiți de lume.
Aceasta este problema pe care eu o asemui cancerului ideologic. O prostie fără margini, scoasă din jobenul manipulatorilor adventiști. Mă voi concentra asupra unor cauze concrete ale fenomenului în altă scriere, deoarece subiectul necesită o analiză detaliată.
Pentru moment mă rezum la a spune că nu există nici o referință în Scriptură care să justifice o asemenea atitudine. Dimpotrivă, în Deuteronom găsim că Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, și niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău, pe care ți le dau astăzi, dacă le vei păzi și le vei împlini.
Iosif a fost numit prim ministru în Egipt nu pentru că Faraon ar fi primit vreo circulară de la Dumnezeu însuși, ci pentru că Iosif era sclipitor. Că inteligența lui era un dar de la Dumnezeu este un fapt care poate fi dezbătut și argumentat dacă doriți, cert este că inteligența și creativitatea lui se manifestaseră de pe vremea copilăriei. Vă amintiți probabil că frații lui, precum postacii din povestea noastră, erau prinși cu oieritul, în timp ce geniul lui Iosif era nu numai luat în derâdere, era considerat un pericol pentru familia lui Iacov. Părinții lui au sesizat darul lui Iosif și l-au încurajat să și-l dezvolte. Iosif nu a devenit sclipitor cu forța, el și-a folosit darul cu responsabilitate, fapt pentru care a și devenit subiect de persecuție pentru nevăzătorii timpului, orbiți de datoria supraviețuirii trupului, prea ocupați pentru a-și înnobila și spiritul.
Istoria biblică e plină de exemple unde credința, acompaniată de cultivarea darurilor oferite de Creator, produce simfonii geniale. Aduceți-vă aminte de Daniel și de cei trei prieteni ai săi, de Estera, de Rut și mulți alți eroi ai credinței care au fost cap și nu coadă, exact pentru că au urmat sfatul din Deuteronom.
Dacă ar fi să ne luăm după raționamentul atât de pregnant în gândirea noastră colectivă, Pavel ar fi fost de mult exclus din biserică, numai pentru că și-a permis să intre în Areopag (Faptele Apostolilor 17). De faptul că a câștigat multe dueluri de idei cu învățații vremii, pe mulți convingându-i de dumnezeirea Domnului Hristos nu se mai pune problema. În loc să stea în banca lui, el merge să-L propovăduiască pe Domnul Isus învățaților vremii, în locuri unde un creștin adevărat nu ar fi trebuit să intre niciodată, pentru că la noi ignoranța este virtutea indispensabilă mântuirii.
Închei retoric. Oare de ce nu avem noi adventiști specializați în orice domeniu doriți dumneavoastră invitați la TED Talk? (există o singură excepție de care știu, dar care după opinia mea întărește regula, Dr Chidi Ngwaba, găsiți linkul la subsol). Cam ăsta ar fi echivalentul Areopagului atenian în zilele noastre…
Referințe selective
https://en.wikipedia.org/wiki/Ronald_Numbers
https://www.youtube.com/watch?v=5dllCL4786E
https://www.youtube.com/watch?v=lQeVRmWSmZU