Efeseni cu inima

Ultimul studiu din trimestrul acesta propune o juxtapunere a rezumatelor celor șase capitole ale Epistolei către Efeseni sub titlul „Efeseni cu inima”. Această sumă de rezumate are ca obiectiv afișat o recapitulare a adevărurilor importante „încorporate în Efeseni [care] ar trebui să ne influențeze continuu viața de credincioși”. Trecerea în revistă a  adevărurilor importante este introdusă cu mult comentatul text din Epistola către Efeseni, pe care se întemeiază învățătura fundamentală a credinței creștine că mântuirea nu poate fi obținută prin propriile noastre eforturi sau fapte ale omului, ci este un dar divin oferit prin har și acceptat prin credință: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:8-10) Cu toate acestea, suntem chemați să trăim o viață de credință și de fapte bune ca expresie a recunoștinței noastre față de harul lui Dumnezeu.

În rest, studiul aduce în discuție o serie de subiecte care stau la baza multor aporii teologice condiționate sau condiționând diverse poziționări organizaționale sau denominaționale în creștinism. Astfel

–       Capitolul 1 subliniază alegerea divină a credincioșilor înainte de înființarea lumii și evocă planul lui Dumnezeu de a aduce toate lucrurile sub autoritatea lui Hristos.  

–       Capitolul 2 enunță paradoxul mântuirii prin har prin credința în Isus Hristos unde credincioșii sunt creați pentru a face lucrări bune în condițiile în care toți credincioșii, indiferent de originea lor, sunt parte a unui singur trup, comunitatea de credincioși zidită pe temelia apostolilor și profeților, cu Hristos ca piatra unghiulară.

–       Capitolul 3 consemnează revelația divină a autorului cu privire la planul tăinuit al lui Dumnezeu pentru popoarele ne-evreiești. În contextul acesta, credincioșii sunt chemați să înțeleagă ceea ce este de neînțeles, adică să înțeleagă dragostea lui Hristos care depășește înțelegerea omenească.

–       Capitolul 4 formulează nevoia de a renunța la vechiul mod de viață păcătos și de a trăi în sfințenie și dragoste răspunzând, astfel, la necesitatea sine qua non pentru credincioși de a trăi o viață vrednică de chemarea creștină, conlucrând la unitatea comunității prin darurile spirituale pe care fiecare credincios le are pentru edificarea trupului lui Hristos.  

–       Capitolul 5 pune în discuție non respectul relațiilor de complementaritate prin creație și rol social subliniind importanta disciplinei, educației și dragostei, categorii adesea greu de conciliat în trăirea creștină.

–       Capitolul 6 convoacă în mod cu totul surprinzător pentru un creștin, o metaforă militară pentru a exprima lupta spirituală a credinciosului împotriva forțelor răului.

În concluzie, studiul Epistolei către Efeseni, în ciuda lacunelor pe care le-am pus în evidentă sau nu în comentariile noastre, a fost o ocazie propice pentru a reveni asupra învățăturilor  biblice profunde despre harul lui Dumnezeu, despre unitatea comunității creștine și despre modul în care creștinii ar trebui să trăiască pentru a reflecta credința lor în Isus Hristos.