Al patrulea taler – umilința
Seria balanței continuă cu o nouă dihotomie întâlnită atât la nivelul comunităților religioase, cât și la nivelul societății: umilința. Un verset de referință pentru acest subiect se regăsește în cartea profetului Mica: “Ți s-a arătat, omule, ce este bine! Și ce alta cere Domnul de la tine decât să iubești mila, să faci dreptate și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”[1] Umilința reprezintă virtutea pe care o vom avea în obiectiv, însă, în același timp va trebui avute în vedere riscurile asociate lipsei și excesului acestei virtuți. Deficitul de umilință, lipsa acesteia din viața unui om conduce în mod direct și previzibil spre mândrie. La celălalt capăt, asociat excesului de umilință, întâlnim degradarea, sub diferitele sale forme ce îmbracă haina oricărei religii (creștinism, islam, budism etc).
Umilința, în accepțiunea religioasă a Dicționarului explicativ al limbii române[2] reprezintă o “atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie”. Întrebarea prezentată în cartea profetului Mica referitoare la umilință își găsește destul de greu ecou și rezonanță în societatea contemporană, puternic secularizată. În privința celor două extreme ale umilinței, teologul englez John R.W. Stott afirma că “mândria reprezintă cel mai mare inamic al tău, în timp ce umilința este cel mai bun prieten”.[3]
De-a lungul timpului, umilința s-a metamorfozat și a căpătat diferite forme, în funcție de perioada istorică, de contextul social sau de percepția pe care oamenii o aveau față de divinitate. Astfel că pe patriarhii biblici îi întâlnim aruncându-se pe genunchi (în prosternare) pentru a-și arăta respectul și umilința față de Dumnezeu; apoi întreg procesul privind hainele sacerdotale și detaliile acestora, exprimau o viziune mai detaliată asupra lui Dumnezeu și a umilinței pe care trebuie să o aibă persoana care se înfățișa înaintea Sa. Dacă în perioada antichității umilința era manifestată prin anumite gesturi sau comportamente, în zilele noastre aceasta poate lua diferite forme, în funcție de background-ul social sau religios. Pentru musulmani,[4] purtarea hainelor albe și lungi[5] (ihram) reprezintă o manifestare a umilinței în fața lui Allah, întrucât acest obicei subliniază faptul că toți oamenii sunt egali, indiferent de situația materială sau de statutul social. Pentru creștini, umilința este văzută ca o virtute pe care fiecare e îndemnat să o dezvolte pe întreg parcursul vieții sale de credință indiferent de situația materială sau socială. Acest fapt poate fi întâlnit în Biblie în momentul în care Isus observă o văduvă[6] săracă ce își aduce darul la Templu, alături de oameni foarte înstăriți, punând în contrast atât caracterul cât și motivațiile celor două grupuri: văduva săracă pe de o parte, venind sinceră și cu inima deschisă și oamenii înstăriți, însă motivați de mândrie și orgolii personale, pe de altă parte. În esență, sinceritatea și onestitatea pe care o avem sunt cele care fac diferența între o atitudine umilă, acceptată de Dumnezeu, și un teatru ieftin jucat de fațadă pentru a impresiona pe unii oameni, sau pentru a obține unele beneficii.
După cum era menționat anterior, lipsa umilinței produce mândrie și aroganță. Efectul acesta nu ar trebui să surprindă pe nimeni, cu atât mai mult cu cât oamenii, în general, își doresc să epateze. Însă și aici, motivația este cea care face diferența între o mândrie bună, utilă și constructivă, sau una rea, menită să întărâte invidia altora.
Un studiu[7] realizat în anul 2013 de către revista Scientific American afirmă că multe persoane de succes, precum Bill Gates, Margaret Thatcher, sunt motivare nu de dorința de a rezolva o anumită problemă, ci de faptul că ei sunt persoana care au rezolvat-o. Același articol spune că “mândria este ceea ce ne face să țintim mai sus în loc de a ne mulțumi cu puțin – și în acest sens reprezintă o virtute. Cu toate acestea, mândria are și o parte întunecată…”. Astfel, mândria poate acționa în moduri nu doar diferite, ci și opuse: un tip de mândria motivează și încurajează munca asiduă, cercetarea și gândirea creativă, precum în cazul lui Bill Gates sau Mark Zuckerberg. Celălalt tip de mândrie presupune aroganță și egocentrism. În ceea ce privește eroii biblici, îl întâlnim pe Nabal, care în aroganța sa față de David i-a refuzat cererea acestuia pentru hrană[8], sau pe împăratul Nebucadnețar, care și-a arogat merite nemeritate pentru măreția imperiului său și a fost pedepsit de Dumnezeu preț de șapte ani de zile[9].
În cealaltă parte, excesul umilinței, produce o degradare, o dezumanizare, în așa fel încât imaginea lui Dumnezeu nu se mai poate reflecta în astfel de persoane. Mai mult de atât, degradarea intenționată nu are nimic de a face cu umilința sau cu dorința de a deveni o persoană mai bună, mai apropiată de Hristos. Din contră, acest comportament își are originea tot în mândrie și egocentrism, deoarece o astfel de persoană se concentrează tot pe ea însăși. Întreaga viziune despre lume și Dumnezeu se axează pe ideea de a arăta altora cât de umilă și smerită este acea persoană în raport cu divinitatea. Iar un astfel de comportament nu Îl are pe Isus și suveranitatea Sa în centru.
Cele două extreme ale umilinței, mândria și degradarea, sunt de fapt cu aceleași origini: dorința omului de a fi mai presus de cei din jur, fie că vorbim de aspectul spiritual, material sau moral. Unii se exteriorizează prin mândrie, alții prin degradare, având la origine tot o formă ascunsă de mândrie, așa cum este descris mai sus Ce ne rămâne nouă de făcut? Fii mândru! Însă așa cum spunea David DeSteno într-un articol[10] din 2018, “pentru ca mândria să fie bună, ea trebuie unită cu umilința – o umilință care să conștientizeze că indiferent de abilitățile noastre, fiecare dintre noi depindem de ceea ce au ceilalți de oferit. Din moment ce niciunii dintre noi nu putem fi experți în toate domeniile, trebuie să fim suficienți de umili încât să recunoaștem că nu putem fi buni la toate; vor fi ocazii când va trebui să ne bazăm pe alții. Oamenii care urmează acest sfat sunt cei pentru care mândria devine o virtute, nu un viciu”.
[1] Biblia, Mica 6:8, Versiunea Dumitru Cornilescu
[2] https://www.dex.ro/umilin%C8%9B%C4%83
[3] https://www.cslewisinstitute.org/resources/pride-and-humility/
[4] https://islambasics.com/chapter/excellence-of-wearing-white-clothes-and-the-permissibility-of-wearing-red-green-yellow-and-black-clothes-made-from-cotton-linen-but-not-silk/
[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Ihram_clothing
[6] https://www.bible.com/ro/bible/191/MRK.12.41-44.VDC
[7] https://www.scientificamerican.com/article/pride-it-brings-out-the-best-and-worst-in-humans/
[8] https://biblia.resursecrestine.ro/1-samuel/25
[9] https://biblia.resursecrestine.ro/daniel/4
[10] https://ideas.ted.com/pride-can-be-a-virtue-but-it-needs-to-be-the-right-kind-of-pride/