Ispășirea pe orizontală: crucea și biserica

Studiul din săptămâna aceasta, sub titlul incomprehensibil „Ispășirea pe orizontală: crucea și biserica”, își propune să explice că potrivit textului din Efeseni 2:11-22, „crucea le aduce credincioșilor trei mari beneficii: (1) neevreii, care erau „depărtați” de Dumnezeu și de poporul Său, sunt „apropiați” (2:13) de ambii, fiind acum fiice și fii ai lui Dumnezeu și surori și frați ai credincioșilor evrei (2:19); (2) „vrăjmășia” (…) dintre credincioșii iudei și cei dintre neamuri este ea însăși nimicită (2:16). Crucea lui Hristos îndepărtează ceea ce părea să fie starea permanentă de ostilitate și război în care evreii și neamurile erau dușmani declarați (2:17); (3) în locul vrăjmășiei vine împăcarea. Scopul lui Hristos a fost să îi împace „pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce”[1].

Expresia „ispășirea pe orizontală” poate să sune frumos în urechile noastre și să ne dea sentimentul că am înțeles despre ce este vorba. Desigur este vorba despre ispășirea făcută de Domnul nostru Isus Hristos pentru păcatul omului: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29) a spus Ioan Botezătorul la botezul lui Isus. Isus Hristos a suferit ca să răscumpere neascultarea omului față de Dumnezeu. Aceasta înțelegere este teologică, adică de domeniul discursului despre Dumnezeu care este în mod substanțial constituită din interpretarea unor interpretări succesive. Aceasta înțelegere este, deci, nu numai ruptă de realitatea sensibilă, dar ea devine complet ermetică atunci când este asociată cu ideea de orizontalitate. De ce și în ce fel a făcut ispășirea Isus socială sau etnică? De asemenea, categoriile de „cruce și „biserică” fac și mai de neînțeles „ispășirea pe orizontală”. „Crucea” ar putea să explice ispășirea lui Isus Hristos pentru păcatul lumii, dar în spațiul verticalității spirituale și în nici un caz în spațiul orizontalității sociale. Cât despre categoria „biserica” în forma ei organizațională, ea nu este nici ea o explicație a actului ispășirii lui Isus Hristos, ci o simplă asociație de credincioși reuniți prin anumite dogme și credințe comune.

Revenind la cruce ca simbol al ispășirii lui Isus Hristos, merită subliniat faptul că este o speculație fără fundament biblic, dar și fără referențialitate empirică, ideea instaurării păcii între iudei și neamuri, între credincioși și necredincioși prin Hristos cel răstignit. Pavel nu putea sa afirme altceva decât ceea ce a zis Isus însuși. Și Isus a zis: „Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau așa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!” (Ioan 14:27). Isus nu a venit să aducă pacea socială. Isus nu a venit să aducă pacea între evrei și neamuri. El nu a venit să aducă pacea nici măcar în familie. El spune: „Să nu credeți că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să-i întorc pe fiu împotriva tatălui său, pe fiică împotriva mamei ei şi pe noră împotriva soacrei sale, așa încât dușmanii unui om vor fi chiar cei din familia lui.” (Matei 10:34-36) Cuvintele Domnului Isus Hristos, spre deosebire de discursurile teologice ideologizate, nu numai că nu sunt speculative, dar au acoperire empirică totală. A îl accepta pe Isus Hristos ca Mântuitor a fost, este și va fi totdeauna prilej de suferință, de dezmoștenire, de persecuție, de ruptură socială între părinți și copii, între soți, între familii. În raporturile sociale, ispășirea lui Isus nu aduce pace, ci sabie, adversitate, opoziție. Pavel nu putea sa spună altceva decât Mântuitorul. Și Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri” (Ioan 16:33) În Efeseni 2:11-22, Pavel ne spune pur și simplu ca ispășirea lui Isus Hristos a surpat zidul care îl despărțea pe om de Dumnezeu. Poarta Edenului, închisă prin păcatul omului, a fost deschisă prin ispășirea lui Isus Hristos. Prin moartea lui Hristos vrăjmășia cu Dumnezeu a fost transformată în împăcare cu Dumnezeu. Pavel le spunea efesenilor, ceea ce le spunea și romanilor: „dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.” (Romani 5:10)

[1] Citarea este din studiul „Ispășirea pe orizontală: crucea și biserica”.