Lumea între două talere

Încă din timpuri străvechi, oamenii obișnuiau să folosească balanța și talerele drept instrument de măsurat greutatea alimentelor sau a diferitelor bunuri. Unele studii[1] afirmă faptul că trocul datează încă din anul 6000 î.Hr, iar evoluția acestuia spre un sistem monetar complex a avut nevoie de vreme îndelungată. Cu toate acestea, balanța, ca instrument de măsurat, nu a apărut decât cu aproximativ 5000 de ani î.Hr[2].  Imediat după apariția acestui instrument, oamenii au început să creeze anumite analogii între balanță și anumite valori etice, egiptenii au adoptat-o ca simbol în sistemul lor juridic penal. Grecii, iar ulterior romanii și evreii au folosit balanța în același mod pentru a ilustra un simbol al justiției. (Jenemann, H.R., Robens, E. A Brief History of the Balance in Society. Journal of Thermal Analysis and Calorimetry 55, 339–346 (1999). https://doi.org/10.1023/A:1010130626837).

În lumea de astăzi se folosește același simbol al balanței și a talerelor pentru a exprima două variante, care, în unele ocazii, pot reprezenta anumite extreme de care ar trebui să ne ferim. În articolele care vor urma vor fi prezentate rând pe rând câteva extreme spirituale cauzate fie din deficiență, fie din exces, dar și calea de mijloc, logică și rațională, pe care un creștin practicant și onest ar trebui să o urmeze.

Prima balanță analizată are drept cale de mijloc moralitatea și integritatea. Deficiența de integritate produce corupție, astfel încât pe unul din talerele balanței poate fi așezată această extremă. Excesul de integritate conduce la un legalism irațional, astfel încât la celălalt capăt și pe celălalt taler se află acesta. Problema legalismului o reprezintă faptul că acesta desacralizează și profanează credința sinceră și autentică atât de mult încât oamenii ajung să respecte mai degrabă niște cutume, obiceiuri moștenite din vechime, din pură inerție, deconectați de la realitatea spirituală și de la comunicarea cu Dumnezeu. Totul se reduce la niște obiceiuri moarte, unele iraționale, fără sens și fără niciun conținut și încărcătură spirituală.

După cum se poate observa, ambele extreme sunt deosebit de periculoase atât pentru individ, cât și pentru societate, și în același timp sunt prezente pretutindeni în jurul nostru: în societate, în politică, în religie etc. În ceea ce privește Sfânta Scriptură, pot fi întâlnite o mulțime de exemple din ambele categorii: în sfera corupției pot fi incluși fiii lui Eli, ai lui Samuel, Zacheu – înainte de convertire; iar în sfera legalismului pot fi incluși (desigur, cu excepții: Nicodim, apostolul Pavel) fără prea mult efort fariseii, cărturarii și mai-marii învățați din Israelul de pe vremea lui Isus.

În zilele noastre, după cum era amintit mai înainte, există aceleași extreme cu exemple nenumărate. Mihai Eminescu spunea în Glossă că “Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi și nouă toate; / Ce e rău și ce e bine / Tu te-ntreabă și socoate…”. Tocmai aceasta ar trebui să fie atitudinea unui creștin onest în încercarea de a se feri de cele două extreme, de corupție și de legalism: “Tu te-ntreabă și socoate…”. Având mereu o atitudine proactivă, curioasă și introspectivă, la care să se adauge sinceritatea căutării lui Dumnezeu “cu o inimă curată”, oricine va putea să se ferească de a cădea în oricare din cele două extreme.

---

[1] https://www.investopedia.com/ask/answers/061615/what-difference-between-barter-and-currency-systems.asp

[2] https://link.springer.com/article/10.1023/A:1010130626837