Momentul hotărârii finale

Studiul din săptămâna aceasta – Momentul hotărârii finale – propune o serie de abordări în legătură cu sfârșitul: sfârșitul timpului, sfârșitul lumii, sfârșitul harului, sfârșitul răului, sfârșitul păcatului, sfârșitul judecății etc. Ipoteza inițială pe care sunt construite aceste abordări este cea a unui sfârșit consecutiv al unui început, adică în măsura în care credem într-un început decis de Dumnezeu în calitatea Sa de Creator trebuie să credem și într-un sfârșit hotărât tot de Dumnezeu în calitatea Sa de Judecător-Mântuitor al creațiunii Lui. Aceasta supoziție este rațională și este susținută de numeroase texte biblice.

Ceea ce este derutant în urmărirea acestui studiu este însă faptul că, după utilizarea acestei ipoteze în care hotărârea finală aparține lui Dumnezeu, învățătura lecțiunii eșuează într-o altă ipoteză în care hotărârea finală aparține omului: „Va veni o zi când fiecare ființă omenească de pe pământ va lua decizia finală, irevocabilă, de a fi fie de partea lui Isus, fie împotriva Lui”. Astfel după ce sâmbătă am fost învățați că Dumnezeu hotărăște ceasul secerișului, începând de duminică studiul se străduiește să ne convingă de faptul că noi suntem aceia care prin eforturile noastre asupra noastră înșine decidem momentul hotărârii finale. Pentru atingerea acestui obiectiv studiul amestecă pasaje biblice, teorii din sfera psihologiei și referințe din tradiția retorică adventistă centrate pe tema creșterii spirituale în vederea revenirii lui Isus pe norii cerului. Greu de urmărit din cauza lipsei de coerență structurală a ideilor enunțate, studiul este uneori chiar o ilustrație de analfabetism funcțional. Avem de-a face cu un text citibil dar ininteligibil care, de exemplu, uneori nu face distincția categoriilor gramaticale corespunzătoare unui verb și respectiv unui substantiv ca în fraza următoare: „Coacerea grânelor îi reprezintă pe toți cei transformați prin har, motivați de iubire, și care își trăiesc viața spre slava numelui lui Hristos. Inimile lor sunt una cu inima lui Hristos și nu vor decât ceea ce vrea și El.” Coacerea grânelor ar putea să reprezinte transformarea prin har, dar nu pe cei transformați. Problema este că studiul ne spune contrariul și această spunere este lipsită de sens. Si exemplele pot continua.   

Pe fundalul acestei acumulări de conținut pe care studiul încearcă să îl conecteze textelor din Apocalipsa capitolul 14, retorica se deschide imaginarului american care distorsionează, când nu infantilizează, înțelegerea adevărului prezent despre hotărârea lui Dumnezeu de a pune capăt istoriei omenirii. Este, de exemplu, ridicolă și indice de incultură considerarea judecății lui Dumnezeu potrivit sistemului juridic american ca și când alte sisteme, cum ar fi cel francez, de pildă, nici nu ar exista sau ca și când Dumnezeu s-ar conforma unui sistem de justiție uman. Noi credem că Dumnezeu va judeca lumea și va pune capăt suferinței și morții, dar cum va proceda nu este de resortul credinței, ci de cel al manipulării. Diferitele imagini biblice ale secerișului, ale separării oilor de capre, ale încununării biruitorilor, ale tronului imperial de judecată etc. au un rol ilustrativ în discursul despre „hotărârea finală” a lui Dumnezeu. Ele nu trebuie luate însă ca norme metodologice ale unei proceduri judiciare sau administrative de implementare a hotărârii lui Dumnezeu cu ajutorul unor expresii de genul „judecata de cercetare”, „judecata preadventă”, „judecata de reabilitare a sfinților”, „focul judecății finale” etc. Orice tentativă a minții umane în sensul acesta a produs și produce mitologii cu tot felul de personaje și demersuri care scapă rațiunii și care sunt produsul imaginarului mai mult sau mai puțin fecund al manipulatorilor de suflete. Dar despre aceste lucruri vom vorbi mai pe larg în studiile viitoare.

Stăpânul timpului este Dumnezeu. Momentul hotărârii finale este, prin urmare, tot al lui Dumnezeu așa cum indică și titlul studiului. În ceea ce ne privește, noi nu avem timpul. Timpul nu ne aparține. Noi avem un singur moment: momentul alegerii, momentul liberei alegeri. Si acel moment este astăzi, acum, clipa de față. Așa stă scris!