Planificarea succesului

Studiul din săptămâna aceasta dezvoltă „ideea de succes în contextul principiilor de bază legate de bani și de administrare”. Este vorba de o viziune capitalistă despre succes care se regăsește la baza demersului intelectual de conceptualizare a acumulării și administrării de bunuri. Aceasta viziune este însă reductivă și foarte la marginea învățăturii biblice, dacă nu în ruptură totală cu această învățătură.

A gândi succesul în legătură cu banii, adică a gândi că succesul înseamnă a obține respectul, admirația sau favoarea semenilor în raport cu câștigul sau posesia unei sume de bani, este o viziune reductivă pentru că și sensul cel mai simplu al succesului neideologizat este mult mai larg. Fără să fie un scop în sine, ci mai degrabă un demers, o acțiune întreprinsă, în înțelesul curent al noțiunii de succes se află privirea admirativă, satisfăcută și laudativă a unui public față de o înfăptuire – sportivă, literară, economică, psihologică etc. – realizată de cineva pentru a face pe plac acestui public, pentru a-l seduce, pentru a i se face plăcut, pentru a găsi favoarea lui. Sensul comun al noțiunii de „succes” nu este neapărat legat de bani, ci mai degrabă de un act de creație. Si nici sensul său etimologic nu este legat de bani. La rădăcina latină a cuvântului succes, găsim termenul „successus” care în secolul I.î.Hr. a însemnat o acțiune de sosire, o acțiune de apropiere, un succes printr-o sosire. Mai târziu sensul s-a extins, „successus” însemnând și succesiune, continuare, trecere de timp, a urma cuiva sau la ceva incluzând ideea de posteritate. Prin secolul al IV-lea, „successus” va desemna de asemenea  un loc unde se intră, intrare, deschidere, arcada, adăpost, prăpastie, peșteră. A gândi succesul în legătură cu banii este un demers ideologic.

În al doilea rând, succesul ca învățătură biblică este o speculație. Noțiunea de succes este legată de un public. Acțiunile noastre sunt considerate un succes prin aprecierile celor din jurul nostru. Or creștinul nu este chemat să facă fapte pentru a plăcea oamenilor, ci lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scria galatenilor: „Caut eu oare, (…), să capăt bunăvoința oamenilor sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.” (Galateni 1:1) Chiar și textul biblic de memorizat al studiului spune același lucru: „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.” (Coloseni 3: 23,24) Planificarea succesului „în contextul principiilor de bază legate de bani” este un demers uman care implică strategii și tactici în relațiile cu cei din jur. Planificarea succesului este un gest al modernității economice, științifice, politice sau militare; este rezultatul unui calcul sau a unei manipulări a raportului de putere. Iosif, de exemplu, îmbogățindu-l pe faraon prin sărăcirea poporului, obține admirația monarhului care îi conferă cea mai înaltă poziție de putere din împărăția sa. Sclavul devine stăpân peste o țară. Aceeași manipulare a raportului de putere apare în istoria lui Iacov care ia în căsătorie pe fetele bogatului său unchi, Laban, ceea ce îi permite să se îmbogățească și să îi impună până la urmă socrului său voința și decizia sa de a-l părăsi cu toate bunurile acumulate. Succesul acesta planificat est cel al lui Iacob, Înșelătorul, înainte de convertirea sa care a fost marcată de schimbarea numelui, înainte de a fi Israel.

În sfârșit, planificarea succesului „în contextul principiilor de bază legate de bani” nu este același lucru cu binecuvântarea divină. Planificarea succesului este preocuparea celor care  – așa cum este scris – „au iubit mai mult slava lumii decât slava lui Dumnezeu” (Ioan 12: 43). Binecuvântarea este însă darul lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu dă pe deasupra celor ce caută mai întâi împărăția și dreptatea Lui. Planificarea succesului este preocuparea omului firesc. Obținerea binecuvântării este dorința omului duhovnicesc, dorință care îl transformă pe Iacov în Israel.