Noi suntem ceilalți
Festivalul cultural organizat în anul 2017 de Dilema veche la Alba-Iulia s-a desfășurat sub motto-ul “Noi suntem ceilalți”. Prin acesta, organizatorii și-au propus să formeze două tabere care să se privească față în față: “noi” și ”alții”, pentru a observa, prin comparație, frumusețea lumii din care facem parte.
Am pornit de la acest motto polisemantic în analiza stării de latență civică și delăsare, stare atât de cunoscută în societatea contemporană. Deseori, în discuțiile curente, obișnuim să vorbim despre “alții” ca despre o categorie socială problematică, eventual originea neajunsurilor de orice natură în care se află țara noastră. Cu siguranță ați auzit (dacă nu folosit) cel puțin o dată expresii precum ”alții mint” sau “alții fură”, expresii confortabile la nivel subconștient, întrucât ne așază în opoziție cu ei, cu “alții”, cu cei care fac lucruri rele, situându-ne, implicit, de partea binelui și a dreptății.
Fie că vrem sau nu să recunoaștem, această problemă de natură socială începe, sau a început deja, să câștige tot mai mult teren și în domeniul spiritual, din păcate. Indiferent că avem în vedere acțiuni simple sau complexe, delăsarea începe să aibă tot mai mulți adepți din rândul membrilor bisericii. Iar una dintre cele mai urâte consecințe ale sale se găsește sub forma criticii: spectatorul va găsi întotdeauna defecte, probleme și neajunsuri pe care să le arate cu degetul. În aceste condiții, dezideratul cristic “nu judecați, ca să nu fiți judecați”, nu mai are nicio rezonanță în sufletele oamenilor. Mai mult decât atât, învățăturile lui Hristos pe Muntele Fericirilor, cum ar fi de pildă cea legată de judecata aproapelui, sunt doar auzite, nu și ascultate. Partea și mai tristă a acestei situații este aceea că nu prezintă, precum boala, simptome pentru persoana în cauză, ci doar pentru cei din jur, fiind astfel destul de greu de identificat. Atunci când îi acuzăm pe “ceilalți”, noi suntem în sfera celor care nu au greșit. Însă nu avem de unde să știm că un alt grup nu spune același lucru despre “alții”, sferă în care suntem incluși și ”noi”. Și în felul acesta, “noi” ne aflăm cuprinși în grupul “alții” fără voia noastră. Este foarte ușor pentru cineva să stea pe margine, în calitate de spectator, și să îi acuze pe cei care sunt implicați în mod direct în desfășurarea proiectelor, a programelor, invocând expresii precum: “nu e bine așa”, ”s-au folosit mult prea multe resurse”, ”unii oameni sunt incompetenți” etc. Probabil vă sunt cunoscute astfel de expresii sau unele înrudite cu acestea.
Care sunt pericolele?
- De fiecare dată când vorbim despre “alții”, să nu uităm că e posibil să ne aflăm și noi pe o listă asemănătoare a altcuiva.
- Atunci când acuzăm, un deget este întins spre acuzat și patru sunt întoarse împotriva noastră.
- Delăsării nu i se va pune capăt niciodată printr-un șir de reproșuri și critică la adresa persoanelor, ci printr-un gest de implicare activă și repetată în viața comunitară.
Toate acestea pentru ca întrebarea “…ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu?” are nevoie de un răspuns responsabil în spiritul Adevărului şi în litera unei Speranțe comune împărtăşite.