Oligarhia Adventistă – Republica lui Dumnezeu

Am tot amânat folosirea cuvântului oligarhie împreună cu derivatele sale cu referire la biserica în care m-am născut crezând că poate greșesc. Iată că evenimentele petrecute la sesiunea Conferinței Generale (CG) mă pun în mare dificultate. Și această sesiune încă nu s-a terminat…

Fără să iasă din tiparele sociale pe care le vedem peste tot în jurul nostru, biserica adventistă dovedește încă o dată că instituția și nomenclatura ei primează în defavoarea văduvei și a orfanului.

Primii adventiști au făcut parte din diverse biserici evanghelice din nord estul Americii în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Majoritatea erau ce am numi azi, clasa de mijloc, fermieri sau meșteșugari. Este important să menționăm totuși că mulți lideri proveneau din categoria mai răsărită a clasei de mijloc, doctorul Kellogg fiind unul dintre exponenții intelectualității pionierilor. AT Jones, J T Andrews și alții formau o elită a liderilor alături de Uriah Smith sau James White. Masoneria era un forum de emancipare a celor cu ceva carte și, după cum a demonstrat profesorul Bratosin, în articolul său din 24 septembrie 2020, nu era nimic neobișnuit pentru bărbații care doreau să aibă un rost în viață să se înscrie în mișcare, William Miller însuși fiind un membru de vază al organizației.

O dată cu dezvoltarea mișcării misionare, s-au format biserici adventiste în mai toate colțurile lumii. Primii adventiști erau de regulă oameni simpli, muncitori, fermieri sau meseriași. Bineînțeles că au fost și excepții, convertiți cum ar fi  Demetrescu în România, întăreau regula că majoritatea era gloata cea mare. Totuși, adventismul a adus cu sine și o emancipare socială: mi-aduc aminte că bunicii mei aveau un trai mai bun, mai sănătos, mai inteligent decât vecinii lor, pentru simplul motiv că citeau Biblia și alte scrieri neaccesibile celorlalți. În ciuda predicării revenirii Domnului Hristos ca iminentă, ca inaugurare a unei alte dimensiuni de viață în cer (cam forțată teoria și nebiblică deoarece Scriptura mea zice că omenirea va locui pe un pământ înnoit, dar asta e o altă discuție), viața pământeană se îmbunătățea în fiecare zi.

Multe dintre practicile bisericești proveneau din liturgica evanghelică americană, drept pentru care peste tot pe planetă serviciul de închinare începe la ora 11. Istoria adventă din România nu este cu nimic diferită de cea din alte părți ale lumii așa că nu va fi greu să ne imaginăm ce s-a întâmplat pe alte meleaguri. Până de curând, frații din Africa se așteptau să predic cu cravată, dar s-au lămurit repede că nu e chip de negociere cu mine. Le-am spus că bunicul meu nu purta cravată tocmai pentru că era un semn de îngâmfare.

Pastorația a devenit o profesie și în timp una de dorit. Mulți dintre slujitorii amvonului și-au încurajat odraslele să le calce pe urme, presupun că mânați de dorința de a grăbi venirea Domnului. Școlile misionare s-au transformat în institute, apoi în universități. Cum această nouă mișcare numită și adventă nu prea avea elite academice prin locurile unde se răspândise, era nevoie de cadre, școlite la instituții adventiste. Cine să fie trimis la studii în America? Copii pastorilor care aveau o oarecare credibilitate prin părinți. Lucrul acesta este un fapt și nu-i comentez moralitatea acum. Cunosc personal prea mulți reprezentanți ai acestei categorii încât nici nu m-aș obosi să fac un studiu academic în acest domeniu. Nepotismul a fost și mai este o plagă de care biserica va suferi pentru vecie deoarece suntem toți oameni.

Cam așa a început să se formeze oligarhia adventistă. Pas cu pas, instituție după instituție, sesiune după sesiune. Tatăl fostului de acum președinte Ted Wilson a fost pastor și primul președinte de Conferință Generală care a refuzat să părăsească biroul de lucru după ce nu a fost reales. Așa ne-am căpătuit cu un birou special al foștilor președinți cu secretară și buget de călătorii pe viață. Mai mult, abundența de regulamente și reguli de funcționare, care întrece cu mult legile fariseice, ne-au împroprietărit cu un scut de respingere a oricărei tentative de implicare a Duhului Sfânt în afacerile bisericii mult mai puternic decât cel de la Deveselu. Și să vrea să se implice, Duhul nu are nici o șansă.

Cum spuneam, ne aflăm într-o lume pestriță, aparent democrată, unde oameni fără o educație socială adecvată, fără legături cu lumea de afară dar împuterniciți de sistem, ne conduc pe calea spre ceruri.

Erton C. Köhler cel de-al 21-lea președinte nu face excepție, nu vă bucurați prematur. Băiat bun, din liceu la seminar ca mai apoi imediat în district, tânărul nostru cunoaște o ascensiune fulminantă în Brazilia, fără să fi citit prea multe cărți de beletristică sau filosofie. Este răsplătit cu poziții de conducere, iar la puțin după împlinirea vârstei de 30 de ani este propulsat ca director de tineret la diviziunea sud americană. (Când a stabilit biserica din România să schimbe denumirea din diviziune în divizie nu știu, dar, ca și în cazul cărții de cântări, schimbarea nu e de bun augur. Diviziune se referă la o parte a unui întreg, în cazul nostru diviziunile sunt extensii ale Conferinței Generale, nu divizii de transportoare blindate sau de infanterie. Dar să nu ne pierdem în semantică.)

Pe vremea aceea, cel mai puternic om din administrația diviziunii respective, ca în prea multe alte locuri din biserică, era trezorierul. Putea veni și un înger din cer cu o idee, dacă omul cu banii zicea nu, nu era. Ei bine, acest trezorier, s-a gândit că dacă-l propulsează pe Erton în fotoliul prezidențial la numai 38 de ani, el își va continua domnia pe durată nedeterminată. Numai că, potrivit unor reguli nescrise, netestate, nebunești aș putea spune, odată ales, președintele intră în comitetul de numiri ca să-și aprobe echipa. Cine credeți că devine prima victimă? Ați ghicit, trezorierul nostru sforar. Kohler scapă de el imediat și devine împărat cu puteri depline în teritoriul său. De aici începe istoria de lider nemaipomenit a lui Prâslea al nostru din Brazilia. Rezultatele uimitoare, multe dintre ele falsificate, îl poziționează ca potențial lider mondial chiar din perioada președinției de la diviziune. Atunci au distribuit adventiștii din Brazilia 10 milioane de Tragedii ale Veacurilor printre catolicii din țara lor. Chiar la prima conferință de presă despre care voi vorbi în alt articol, acesta recunoaște indirect că acea acțiune a avut un succes răsunător în promovarea unității fraților, nicidecum în scopul declarat de a face prozeliți. Numărătoarea poporului dovedește că mulți membri au fost botezați și de câte 10 ori ca să fie raportați la centru ca rezultate evanghelistice de pastorii puși pe căpătuială organizațională. La Novo Tempo, sora Speranței TV, trustul media adventist cel mai puternic de pe planetă, s-au realizat multe lucruri frumoase, inclusiv roboțelul frate mai mare al lui Adam al nostru. Cine a beneficiat ca imagine de realizările lor? Știți dumneavoastră și fără să vă spun eu.

Și pentru că nenorocitul, săracul, orbul și golul de mine nu s-a trezit peste noapte să critice fără motiv pe unsul Domnului, ci doar punctează problema oligarhiei adventiste mondiale, vă profetizez că declinul bisericii mele nu s-a încheiat cu alegerea lui Kohler. Poate că omul nostru e sincer, familist, chiar și un strateg bun. Nu-l cunosc personal, dar sunt foarte apropiat de oameni din preajma lui. Doliul pe care l-a provocat în familia Wilson va veni și asupra lui într-o zi, suntem muritori cu toții. Pentru că nu sunt semne că biserica va limita la două mandate pozițiile de conducere de la nivelurile înalte, cei aciuiți acolo vor face tot ce le stă în putință să rămână acolo cu orice preț. Nu s-a ajuns încă la crime de palat, dar nu m-aș mira să aud și astfel de știri.

Semnul că noul președinte e pregătit să reformeze lumea adventistă după chipul și asemănarea Braziliei este următorul. Gideon Mutero a fost ales ca trezorier asociat în echipa trezoreriei, o degradare dacă mă întrebați pe mine, pentru alții poate părea o promovare. Pentru ultimii mulți ani, 17 dacă nu mă înșală memoria, a fost trezorierul Hope Channel. Nimeni nu a mișcat în front, nimic semnificativ nu a avut loc acolo din cauza lui. Originar din Kenya, omul nostru era de o încăpățânare demnă de o cauză mai bună. Această mutare este semnul că Erton Köhler va dirija media adventistă fără probleme. Mă aștept la mutări drastice și la AWR, care între noi fie vorba, este cea mai bogată și finanțată instituție a bisericii mondiale.

Trist este faptul că resursele financiare vor fi direcționate către călătorii inutile și vizite lipsite de semnificație în care oligarhii noștri vor verifica ce se petrece pe teren. Ca în vremurile noastre de glorie socialistă, oligarhii locali vor vărui pomii de pe șosea și vor organiza adunări masive pentru a-și demonstra succesul local.

Și roata se va învârti până când o pană de cauciuc o va înlocui, și tot așa… Un prieten îmi spunea că și în cazul în care toți adventiștii vor pleca, biserica adventistă va dăinui veșnic. Fără oameni, dar cu organizație și oligarhie.

https://www.mdpi.com/2077-1444/11/10/483

https://adventist.news/news/gideon-m.-mutero-elected-as-general-conference-associate-treasurer