Baza din Geneza

Într-o interpretare simplistă – de altfel nedemnă de îndatorarea adventiștilor de ziua a șaptea față de William Miller pentru înțelegerea profeției biblice – mielul și șarpele, două figuri emblematice ale simbolismului Apocalipsei lui Ioan sunt prezentate în opoziție radicală. Unul evocă inocența, sacrificiul și răscumpărarea, în timp ce celălalt întruchipează viclenia, răutatea și ispita. Astfel, mințile mai puțin active, naive sau mai obosite se vor mulțumi să observe doar cum confruntarea lor simbolică străbate întreaga istorie biblică, de la Cartea Genezei până la Apocalipsă. Mielul în Vechiul Testament este jertfit la primul Paște din Egipt (Exodul 12) și sângele Lui îi protejează pe israeliți – devenind un simbol al mântuirii și eliberării. Apoi, mielul este folosit în sacrificii rituale ca animal pur și fără defecte. În Noul Testament Ioan Botezătorul se referă la Isus ca fiind „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29), iar în Apocalipsa (capitolul 5), Mielul se află în centrul tronului ceresc, demn să deschidă cartea pecetluită: Hristos slăvit, biruitor peste rău, Mântuitor al omenirii. Mielul este un simbol major al lui Hristos, opus șarpelui/balaurului. Șarpele, la rândul său, este prezentat ca fiind „cel mai viclean dintre toate animalele”. O împinge pe Eva să mănânce fructele pomului interzis, devenind astfel instrumentul căderii omenirii și în Apocalipsa 12, șarpele sau balaurul este o reprezentare a lui Satana: „balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana”. Șarpele întruchipează răul, seducția perversă și lupta împotriva lui Dumnezeu.

Dacă privim însă cu mai multă atenție textul biblic, observăm că opoziția aceasta remarcată la prima vedere nu este atât de profundă și definitivă pe cât ar vrea să o prezinte interpretările simpliste și manipulatorii de conștiințe. În realitate, în Biblie, mielul și șarpele sunt două referințe care comportă asemănări neașteptate atât în rolul lor simbolic cât și în cel teologic. Aceste două figuri pot reprezenta atât moartea, cât și mântuirea și pot avea dimensiuni spirituale dincolo de opoziția bine/rău. Printre asemănările profunde în simbolismul lor, merită notat că în Biblie mielul și șarpele sunt simboluri ambivalente. Mielul și șarpele au un dublu sens. Mielul este atât victimă, cât și salvator. Șarpele este și ispititor și vindecător. Ambele simboluri sunt legate de experiențele morții: sângele mielului pentru a evita moartea, șarpele ca instrument al morții. Prin urmare, ambele devin vectori ai mântuirii: sângele mielului mântuiește, șarpele de bronz vindecă. De asemenea, atât mielul cât și șarpele apar în Biblie ca prefigurări ale lui Hristos. Mielul este Hristosul jertfit, iar șarpele ridicat de Moise este folosit de Isus pentru a-și anunța răstignirea mântuitoare.

Mielul și șarpele în Biblie sunt două simboluri opuse, dar înrudite. Mielul și șarpele sunt în această simbolistică agenți de transformare. Șarpele inițiază căderea, dar și, paradoxal, conștientizarea și calea spre mântuire. Mielul, ca victimă nevinovată, permite mântuirea și transformarea interioară. Ambele sunt legate în același timp de moarte și viață. Șarpele provoacă moartea pentru că păcatul duce la moarte, dar este și un instrument al tămăduirii de moarte (Numeri 21). Mielul moare, dar moartea lui dă viață: Paștele evreiesc eliberează de moarte. Jertfa lui Hristos deschide calea către viața veșnică.

Simbolul șarpelui și simbolul mielului se întâlnesc în simbolul crucii. Șarpele este ridicat ca simbol al mântuirii. Isus însuși face legătura între simbolul șarpelui și crucea de pe Golgota: „Așa cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului” (Ioan 3:14). Aceasta indică o inversare de sens simbolic: ceea ce a fost văzut ca rău – șarpele – devine un semn al mântuirii, la fel cum crucea, un instrument al morții, devine pom al vieții. Mielul și șarpele sunt două fețe simbolice ale tainei mântuirii. Hristos poartă păcatul lumii. El devine astfel „șarpe” pentru noi, purtând blestemul nostru (2 Corinteni 5:21). Și tot El este și mielul fără pată, care își oferă viața din dragoste.

Departe de a fi pur și simplu opuse, mielul și șarpele sunt două simboluri constitutive ale comunicării misterului biblic al mântuirii. Funcțiile lor simbolice care se intersectează la cruce pun în evidență un adevăr major al credinței creștine: Dumnezeu folosește ceea ce este slab sau perceput greșit pentru a-Și duce la îndeplinire planul vieții și al mântuirii.