Himera Tehno-Utopică – Republica lui Dumnezeu

„Cine este însetat, să vină; cine vrea, să ia apa vieții, fără plată.” — Apocalipsa 22:17

Subconștientul m-a avertizat în timp util că nu prea există scăpare din ghearele inteligenței artificiale (IA), oricât de mult ne-am împotrivi. Pentru cei care se lasă prinși de bună voie fără să-și fi cuplat centura de siguranță a discernământului critic este foarte dificil să se elibereze. Mărturisesc deschis că m-am făcut că nu aud vocea internă nu din naivitate ci pentru că dorința de experimentare a noului a învins. Nu regret, dimpotrivă, fără să fi trecut prin experiența testării acestor noi tehnologii nu aș mai fi analizat fenomenul pentru a vă împărtăși concluziile în acest articol. În ultimele luni am avut acces privilegiat la trei platforme diferite, folosind variantele plătite, adică mai avansate și cel puțin teoretic mai rapide și mai cunoscătoare. Nu mi-am propus să le critic de dragul criticii, vă voi împărtăși raportul meu în cel mai lucid mod cu putință, iar dumneavoastră decideți ce atitudine să luați în ceea ce privește aceste minunății ale tehnicii de ultimă oră. Cred totuși că este vremea unei analize serioase a fenomenului înainte de a deveni un idol infailibil pe care nu vom mai avea permisiunea să-l criticăm, dar la care vom fi obligați să ne închinăm.  

Ursitoarele m-au plasat inițial în era analog, drept urmare fac parte dintr-o generație unică în felul ei pentru că am experimentat ultimele progrese ale tehnologiei informației la modul propriu, pe pielea mea cum se zice în popor. Am avut o copilărie cu televizor pe lămpi alb-negru, telefon cu rotor și radio portabil. La bunici, la țară, erau așa zisele difuzoare care emiteau un singur canal și erau montate sub streașina casei pentru o răspândire a muzicii populare cât mai largă. Nu mă aștept ca toți cititorii să fi avut aceeași experiență, însă este bine de știut din ce perspectivă observ ce se întâmplă în lumea tehnologiei de azi. Prima călătorie în Germania am făcut-o cu harta, și nu m-am rătăcit.

De asemenea, m-am numărat printre primii deținători de telefon mobil din România la jumătatea anilor 1990 când tehnologia respectivă își făcea loc timid pe piața românească. Mai apoi, am fost implicat în industria de televiziune a vremii și de atunci m-am aflat în preajma fenomenului media și al tehnologiei aproape fără întrerupere. Prima interacțiune cu programarea am avut-o în 1993 când am obținut diploma de analist programator în urma unui curs Microsoft la Centrul de Perfecționare în Informatică – București. Pe scurt, ceea ce pentru generațiile mai tinere este istorie, adesea neinteresantă, pentru mine a fost experiență trăită.

Revenind la timpul prezent, aș fi vrut să particip la două conferințe diferite în următoarele săptămâni, dar am renunțat din motive pe care vi le voi împărtăși mai jos.

Una dintre conferințe este DigitalDay_25 unde subiectul principal este evanghelizarea și tehnologia, la Londra. Costul este de 99 de lire sterline și nu pare foarte mare pentru o zi de interacțiuni cu pasionați de acest subiect. Din 2009, când ne-am mutat în Marea Britanie am fost la foarte multe conferințe și evenimente, iar pentru proiectul The Sabbath Sofa am și primit două premii din partea organizației Premier Christian Media. La unele evenimente am fost chiar invitat să prezint subiecte legate de evanghelizarea digitală.

Ironia acestui eveniment este dificil de ignorat – pentru a învăța cum să folosim IA în răspândirea Evangheliei, care este prin definiție gratuită, trebuie să plătim. Pentru a descoperi noi metode să democratizăm accesul la adevărul spiritual prin tehnologie trebuie mai întâi să trecem de un zid de plată.

Nu condamn organizatorii acestei conferințe, pe câțiva îi cunosc personal, cert este că ei nu ies din practica industriei de evenimente. Problema care mă frământă este exact tiparul în care se pare că intră toate aceste adunări, an de an, eveniment după eveniment. Atmosfera creată în timpul acestor manifestări este electrizantă, se folosesc vorbe mari cum ar fi democratizare (care în contextul media înseamnă mai mult accesibilitate), transformare, creativitate, revoluție si multe altele. IA trece granița rolului de instrument ajutător devenind o șansă divină de a ajunge la milioane de oameni cu mesajul Evangheliei. aproape un artefact trimis omenirii de Providența Însăși. Ucenicii nu mai trebuie să umble după maestru, ei pot afla răspunsurile la cele mai dificile întrebări teologice digital, iar platformele de tip ChatGPT le stau la dispoziție permanent. Disciplinarea spirituală se poate chiar personaliza în funcție de profilul căutătorului.

Numai că, de fiecare dată, același lucru devine evident și anume aceste promisiuni universale ascund un mecanism de excludere. Demonstrațiile sunt făcute cu versiuni premium, adică plătite, multe dintre ele nelansate publicului larg la ora dezvelirii monumentului IA. Martorul demonstrației se lasă voluntar dus în eroarea de a crede că minunățiile pe care le privește de la o distanță oarecare îi vor deveni accesibile gratis.  Din nefericire instrumentele revoluționare se activează numai după abonare care de multe ori nu este chiar ieftină. Transformarea predicată de apostolii schimbării este condiționată de capacitatea financiară. Până la urmă, dacă ne pasă de cei pierduți, comparat cu sacrificiul lui Hristos, care ar fi obstacolul care ne împiedică să investim și noi ceva parale în unealta care va aduce mântuirea celui pierdut? Cei care nu-și permit accesul la versiunile complete, unii nici măcar participarea la o conferință de 99 de lire sterline, sunt condamnați să rămână cu o viziune superficială a viitorului, lăsați să privească spectacolul de departe, uneori fără sonor, alte ori fără imagine. Ce fel de ucenic și-ar propune să rămână un anonim pe ogorul Evangheliei doar pentru că nu își permite un abonament la IA? Am fost în suficiente astfel de săli ca să recunosc modelul excluderii mascate în promisiunea universalității tehnologiei. Evanghelia a devenit atât de scumpă încât metaforele își pierd sensul, ironia devine structură de susținere iar ceea ce ar trebui să fie o unealtă a misiunii devine un nou strat al inegalității, de data aceasta spirituală.

Al doilea eveniment este Go Tech World 2025 de la București pe 11-12 noiembrie. Aici nu mai e vorba de aspecte spiritual-religioase. Aici există varianta gratis care oferă acces la aria de expoziție, iar cel mai ieftin bilet pentru o imersiune cu o oarecare însemnătate în noutățile expuse începe de la 159 de euro. O atracție care aproape că mă face să-mi pară rău că nu particip este anunțul că la această conferința va avea loc o premieră mondială și anume va fi prezentat un robot care va cânta la violoncel.

Motivul pentru care nu particip este pentru că mă simt ca și cum aș plăti să văd un film pe care l-am urmărit de multe ori înainte. Știu scenariul aproape pe de rost. Îmi cer iertare că am devenit greu de mulțumit în ultima vreme și pare că nimic nu mă mai surprinde și nu îmi mai stârnește curiozitatea ca altădată. Promisiunile de schimbare a peisajului digital făcute acum câțiva ani s-au amânat indefinit. Roboții prezentați la expoziții de tipul Go Tech World 2025 nu vor fi accesibili muritorilor de rând ca mine într-un viitor rezonabil. Îmi pare rău că nu voi fi onorat de prezența unui cvartet de violonceliști roboți la mine la biserică în următorii 25 de ani, dar m-am obișnuit cu ideea. Tot entuziasmul s-a transformat în aplicații care ne oferă variante imperfecte și pline de viruși necunoscuți instructorilor de acest fel de modele.

Dacă privim în urmă la declarațiile inițiaților din ultimii ani, discursul public referitor la IA a fost dominat de o narațiune de tip mesianic. Promisiunea unui noi ere a creativității augmentate, a eficienței fără precedent, a democratizării accesului la informație a creat un orizont de așteptare utopic. Instrumentele precum ChatGPT (care tinde să devină substantiv comun după modelul Xerox) au fost vândute publicului ca avangarda unei revoluții iminente capabile să remodeleze fundamental societatea. Fac precizarea necesară că o schimbare are loc, însă nu la nivelul trâmbițat în spațiul public. O analiză riguroasă a fenomenului ne descoperă o imagine mult mai sobră și parcă mult mai îndepărtată în timp asemenea Fetei Morgana. Realitatea pragmatică a inteligenței artificiale generative pare că se îndepărtează încet dar sigur de himera minunilor accesibile tuturor. Prin contrast, aceeași himeră se aliniază mai degrabă cu mecanismele clasice ale capitalismului târziu care constă în concentrarea capitalului și implicit a puterii de decizie în mâinile unui număr mic de actori pe piața tehnologiei.

Ni se vinde democratizarea care este de fapt un mecanism de excludere, ni se promite eliberarea de sub asuprirea analogului pentru ca să devenim robi ai unui instrument sofisticat de consolidare a inegalității digitale. Toată lumea este invitată la masă în timp ce doar câțiva primesc hrană. Restul primesc acces la mirosul care vine din bucătărie și senzația participării, suficient pentru a-i menține implicați dar insuficient pentru a-i sătura cu adevărat. Altfel spus, toată lumea are bilet la clasa întâia dar numai o categorie selectă are și locul asigurat, restul au bilet fără loc.

Experiența utilizatorului obișnuit cu modelele lingvistice mari (LLM – Large Language Model) cum este ChatGPT este un studiu de caz relevant pentru a arăta decalajul dintre promisiune și realitate. Varianta gratis este limitată nu numai în ceea ce privește capacitatea de a o folosi, dar când porția zilnică se termină, accesul se oprește. Limitările nu sunt doar în timpul de folosire dar și în ceea ce privește acuratețea informațiilor și înțelegerea contextuală. Destinația este oarecum inevitabilă, varianta plătită. ChatGPT 5, cea mai recentă la data acestui articol este dovada cea mai grăitoare că și variantele plătite au limitări iar corul criticilor se lărgește pe zi ce trece. ChatGPT 5 este nu numai o dezamăgire tehnică și etică până la urmă ci și o aducere aminte că mai e mult până la absolvirea ca inteligență veritabilă.

Nemulțumirea generală a utilizatorilor de ChatGPT 5 printre care mă număr și eu este că această variantă seamănă mai mult cu un regres decât cu o îmbunătățire. Pe lângă răspunsurile percepute ca fiind mai scurte decât cele oferite de ChatGPT 4o, insuficiente, livrate într-un stil corporatist fad și enervant uneori, plângerea de bază se referă la rigiditatea algoritmului. Mulți utilizatori consideră GPT 5 mai puțin creativ decât GPT 4o, incapabil să țină pasul cu stiluri de gândire haotice. Chiar dacă rigiditatea ar fi cauzată deliberat de OpenAI pentru o creștere a corectitudinii răspunsurilor, modelul funcționează pentru sarcini logice cum ar fi programarea sau matematica. Utilizatorii creativi se simt îndepărtați și nu mai consideră IA ca pe un partener de gândire demn de luat în seamă. Această frustrare este amplificată de o problemă de încredere în special din partea utilizatorilor care plătesc pentru variante premium care se confruntă cu limitări de prompt-uri foarte rapid, considerând că au plătit pentru un serviciu raționalizat și că le lipsește controlul asupra resurselor pe care teoretic le-au închiriat și pentru care au plătit în avans.

Acest model de business nu e nou, însă în contextul IA el capătă o nouă dimensiune, unde nu mai vorbim de tributul plătit pentru varianta premium ci avem de-a face cu nevoia de a plăti pentru a rămâne relevant și competitiv în lumea profesională care este deja în transformare rapidă.

Această stare de lucruri creează o nouă formă de stratificare digitală, pe modelul de clase sau caste sociale. Avem elitele, sau casta superioară care își permit accesul la instrumente de ultimă oră avansate și clasele de jos care rămân limitați la interfața gratis, superficială și incapabilă să genereze valoarea economică promisă. Versiunea gratuită nu este un cadou, este un eșantion, o emblemă socială, o mostră care te învață să depinzi de ceva ce nu-ti aparține si pentru care trebuie să plătești tribut pentru accesul ocazional și limitat. Cei cu resurse financiare au ocazia să genereze profit în timp ce restul rămân spectatori la propria marginalizare digitală.

Dezvoltarea IA în configurația actuală servește în principal la consolidarea și accelerarea acumulării de capital în mâinile celor deja bogați. Costurile astronomice asociate cu dezvoltarea, instruirea și întreținerea modelelor lingvistice de frontieră, necesitatea unei puteri de calcul masive, seturile de date gigantice, salariile pe măsură ale cercetătorilor de elită limitează acest domeniu la un oligopol de corporații tehnologice. Investitorii nu își pun miliardele în eradicarea sărăciei ci în dezvoltarea de produse care generează profituri exponențiale. Beneficiile unei productivități exponențiale, ale automatizării și optimizării proceselor de execuție nu sunt redistribuite echitabil.

În paranteză spus, profeții analiști financiari ai pieței de tehnologie în care s-au investit sume mult mai mari decât produsul brut al unor țări dezvoltate prevăd o cădere a bursei respective care va face multe victime. Instrumente precum ChatGPT au fost anunțate ca avangarda unei revoluții iminente care va răsturna ordinea din societatea noastră .

Am amintit într-un articol anterior de ceea ce istoria notează drept iarna IA din anii 70-80, o perioadă în care promisiunile grandioase s-au prăbușit sub greutatea realității timpului, iar finanțarea și entuziasmul s-au evaporat. Însă ceea ce se conturează acum riscă să fie mult mai sever, o adevărată epocă glaciară a tehnologiei. O asemenea ice age nu va fi cauzată de eșecul tehnic, ci din cauza acaparării acestei tehnologii de către structurile oligarhice care o transformă din instrument de eliberare în mecanism de excludere.

Prin urmare, departe de a fi un egalizator social, IA acționează ca un multiplicator al inegalității existente. Cei care dețin tehnologia devin mai puternici iar cei care o folosesc la nivel superficial devin mai dependenți. Cei care nu o pot accesa deloc devin irelevanți.

Ce ni se spune a fi evoluția democratizării omenirii prin tehnologie este de fapt o consolidare oligarhică sub masca inovației. Excluderea mascată în promisiunea accesului universal se rezumă la faptul că toată lumea poate în teorie să folosească IA, dar numai o elită deține controlul acesteia și profită de ea.

Această dinamică a exclusivității și a promisiunii unei cunoașteri superioare accesibile doar contra cost se regăsește într-o manieră tulburătoare chiar și în domeniul religios.

Un exemplu recent și izbitor este platforma deținută și promovată de pastorul și cântărețul de muzică gospel american Winthley Phipps gospeltruth.ai. Este hilar să vezi un asemenea nume, adevărul evangheliei care este acum un domeniu .ai Chiar și în sfera spirituală se comercializează ceea ce ar trebui să fie eminamente gratuit. Phipps, cunoscut publicului românesc prin muzica sa, este și un predicator carismatic care a reușit să construiască un imperiu spiritual-motivațional după arhitectura consacrată deja în industria IA – mesajul de bază este gratuit dar transformarea reală necesită o investiție financiară.

Asemenea ChatGPT (generic vorbind de multele platforme care vând aceste inteligențe artificiale) mesajul inițial de pe gospeltruth.ai este gratuit dar foarte repede ajungi la concluzia că adevărata putere, cheia ascunsă a studiului Scripturii, interpretările oferite pentru a crea predici cu impact emoțional sunt disponibile numai la nivelul următor care costă. Adevărul Evangheliei este acum răspândit în trei categorii, gratuit, premium si VIP. Din nou, excluderea mascată în promisiune universală – Evanghelia lui Hristos este accesibilă tuturor pe platforma .ai dar cheile către inițierea adevărată sunt rezervate celor cu dare de mână.

Acest fenomen poate fi încadrat într-o categorie mai largă, pe care aș numi-o gnoză tehnologică în context spiritual. Gnoza tehnologică este o actualizare a vechilor curente gnostice care promiteau iluminarea sau chiar mântuirea exclusiv unui cerc de inițiați care dețineau cunoașterea secretă a misterelor universului și care erau dobândite prin experimentare, nu neapărat prin cercetare sau studiu. Cunoașterea secretelor nu mai vine prin fenomene experimentale mistice ci prin accesarea preferențială a unor platforme de IA. Devotamentul spiritual poate fi rapid substituit unui card de credit.

Dincolo de aspectele comerciale ale acestei întreprinderi, care nu e singura de pe piața religioasă, ceea ce mă îngrijorează din perspectivă pastorală este modul în care aceste sisteme exploatează cele mai vulnerabile nevoi umane cum ar fi dorința de sens, nevoia de vindecare și împlinire spirituală. Evanghelia lui Isus Hristos a fost mereu gratuită.

Când spiritualitatea devine un produs comercial și comerciabil, structurat pe niveluri de acces plătit, ea încetează să mai fie Evanghelie și se transformă în marfă de vânzare. Și cei care sunt cel mai afectați sunt întotdeauna aceiași, oamenii simpli care caută un răspuns, o speranță, o direcție, și care sunt convinși că problema lor este inabilitatea de a plăti pentru nivelul superior de revelație.

În ambele cazuri, cel tehnologic cât și în cel spiritual-comercial structura este identică. O promisiune universală servește de fațadă pentru un sistem exclusivist care capitalizează pe nevoile și aspirațiile umane, îmbogățind o elită restrânsă.

Gnoza antică promitea cunoaștere secretelor eliberării economice și spirituale, obținerea mântuirii prin cunoașterea directă a divinului. Gnoza tehnologică a zilelor noastre promite acces la instrumente pentru succes. Gnoza spiritual-comercială, reprezentată de sisteme precum gospeltruth.ai, promite ajungerea la o înțelegere superioară a Scripturii după zidul de plată.

În toate trei, cei care plătesc descoperă adesea că produsul nu era la înălțimea promisiunii numai că momentul revelator se întâmplă după efectuarea plății când capitalul a fost deja transferat în buzunarele oligopolului consolidându-i puterea.

Durerea cea mai acută, în opinia mea, este că atât tehnologia cât și spiritualitatea au potențialul autentic de a libera și transforma.

Numai că atunci când sunt capturate de logica câștigului cu orice preț ele devin instrumente de subjugare mascate în limbajul eliberării. Iar când constați că ai plătit pentru ceva ce nu te-a transformat ți se spune că vina e la tine, nu a sistemului, varianta superioară și implicit mai scumpă a uneltei digitale te-ar fi satisfăcut.

Este imperativ să depășim narațiunea utopică și să abordăm Inteligența Artificială cu realism critic. Tehnologia în sine nu este inerent bună sau rea. Dezvoltarea și implementarea sa sunt profund influențate de structurile oligarhice de putere și de interesele economice în care se desfășoară. Acesta este punctul în care tehnologia este folosită spre bine sau distrugere.

În forma sa actuală, IA riscă să devină cel mai eficient motor de consolidare a inegalității din istoria lumii. În loc să aducă eliberare din întunericul moral, spiritual și social în care ne ducem existența, IA prin cei care o țin sub control va deveni gardianul omenirii.

Adevărata provocare nu este de natură tehnică, mai devreme sau mai târziu aceste obstacole vor fi depășite, problema este etică și politică. Întrebarea care se pune este cum putem ghida dezvoltarea acestei tehnologii pentru a servi binele comun, nu doar pentru a îmbogăți și mai mult pe cei deja putred de bogați?

Fără o astfel de viziune, miracolul IA va rămâne doar o himeră profitabilă pentru câțiva, o promisiune universală care maschează un sistem de extracție a valorii de la cei mulți către cei puțini.

Democrația tehnologică nu se întâmplă de la sine. Ea trebuie cerută, negociată, iar uneori chiar impusă. Altfel, noua eră digitală va fi o repetare a feudalismului evului mediu întunecat în loc de renașterea promisă.

Excluderea mascată în promisiunea universală este mecanismul fundamental al noii ere digitale. Recunoașterea acestuia este primul pas către rezistență. Refuzul de a ne accepta soarta impusă de această înșelăciune este primul act al unei adevărate revoluții tehnologice.

Când Domnul Hristos își trimite ucenicii să propovăduiască Evanghelia mesajul de fără echivoc: „Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți afară dracii. Fără plată ați primit, fără plată să dați.” (Matei 10:8)

Întrebarea nu este dacă IA va schimba lumea. Întrebarea este pentru cine?

Și poate chiar mai important este cine decide cine are acces cu adevărat și cine primește doar iluzia participării?

(https://www.cvglobal.co/en/digitalday

(https://www.gotech.world/event-details/gotech-world-2025?gad_source=1&gad_campaignid=22844965196&gbraid=0AAAAADKSQ7udKDk5UW9Zsfl8g-Kh1g2Kl&gclid=CjwKCAjwr8LHBhBKEiwAy47uUgoQrDzG_CkgtiYFw2Cub7zh8aO1Ef51pSWQfS807-OFNFoQS47EBxoCZdwQAvD_BwE) https://www.romania-insider.com/robot-cellist-bucharest-gotech-world-2025