Flagror Non Consumor: „Adevăr prezent” la declinul manifest al adventismului occidental în alegerile Conferinței Generale din St. Louis 2025

Coincidența calendaristică între, pe de o parte, sfârșitul alegerilor Conferinței Generale de la St. Louis 2025, sfârșit marcat de declinul manifest al adventismului occidental și, pe de altă parte, școala de sabat cu titlul „Rugul aprins”, este plină de simbolism pentru cei care prețuiesc „Adevărul prezent”.  Ea aduce în forță în actualitatea bisericească memoria devizei „Flagror non consumor” („Ard, dar nu sunt mistuit”). „Flagror non consumor” a fost deviza emblematică pentru Bisericile Reformate din Franța, adoptată la primul sinod național de la Paris în 1559. Rugul aprins care a ars fără a fi mistuit în timpul teofaniei către Moise, a fost ales atunci ca simbol al rezistenței și credinței protestanților în fața persecuției. Deviza „Flagror non consumor” poartă ideea că, așa cum rugul din cartea Exodului a rezistat focului, prin harul divin, credincioșii, susținuți de providența lui Dumnezeu, pot îndura vremurile grele de pe urmă fără a fi distruși.  

În secolul al XVI-lea, protestanții francezi s-au confruntat cu persecuții intense din partea autorităților catolice. Deviza „Flagror non consumor” („Ard, dar nu sunt mistuit”) a devenit atunci un strigăt de luptă, simbolizând rezistența lor în fața rugului, închisorii și exilului. Calvin, el însuși plecat în exil la Basel și apoi la Geneva pentru a scăpa de persecuția din Franța, a văzut această imagine ca pe o metaforă pentru credința curată. În predicile și scrierile sale, el i-a încurajat pe credincioșii protestanți să rămână neclintiți, afirmând că harul divin îi va păstra spiritual, chiar și în moarte. Potrivit lui Calvin, Dumnezeu Și-a ales pe ai Săi, iar mântuirea lor este asigurată de harul său suveran, independent de încercările pământești. Astfel, credinciosul poate arde în focurile persecuției fără a fi mistuit, deoarece credința sa este ancorată în promisiunea divină. Deviza „Flagror non consumor” este legată de teonomie, doctrină centrală în teologia reformată, care susține că legea lui Dumnezeu, revelată în Scriptură, trebuie să călăuzească toate aspectele vieții, inclusiv legea și societatea. Rugul aprins, ca simbol al revelației divine, întruchipează ideea că Biblia este o flacără nestinsă, capabilă să călăuzească credincioșii și instituțiile necorupte de forțele umane. Rugul aprins, ca loc al revelației numelui lui Dumnezeu (YHWH), ilustrează această întâietate a Cuvântului divin, care arde cu autoritate fără a se stinge vreodată. Acest Cuvânt susține biserica în fața atacurilor așa cum rugul rămâne neatins de foc. Deviza „Flagror non consumor” exprimă, de asemenea, principiul Soli Deo gloria („Numai lui Dumnezeu să fie slava”). În teologia sa, Calvin centrează totul pe gloria și suveranitatea lui Dumnezeu. Rugul aprins, care arde fără a fi mistuit, ilustrează capacitatea lui Dumnezeu de a-și manifesta puterea fără a se baza pe mijloace umane. Dumnezeu acționează pentru propria sa glorie, iar încercările credincioșilor servesc la dezvăluirea acestei glorii.

La sfârșitul celei de-a 62-a Conferințe Generale (GC) a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, desfășurată în St. Louis, Missouri, în perioada 3-12 iulie 2025, această deviză a reformatorilor de acum aproape cinci secole, „Flagror non consumor” („Ard, dar nu sunt mistuit”) se impune  ca „Adevăr prezent” pentru adventismul occidental sau, mai larg, pentru adventismul din emisfera nordică în contextul în care alegerile și dezbaterile care au marcat acest eveniment dezvăluie un declin manifest al adventismului din Europa și America de Nord.  

Conferința Generală din St. Louis, la care au participat 2.804 delegați și aproximativ 100.000 de vizitatori, a fost un moment crucial pentru biserica adventistă mondială cu 23 de milioane de membri. Acest eveniment, al treilea organizat în St. Louis din 2005, a marcat revenirea la un format complet de 10 zile, după o sesiune hibridă redusă în 2022 din cauza pandemiei de COVID-19. Având tema „Isus vine, Eu voi merge!”, sesiunea s-a concentrat pe speranța escatologică și misiunea globală a bisericii, servind totodată ca platformă pentru alegerea liderilor mondiali și votarea problemelor constituționale și doctrinare. Cu toate acestea, în spatele unității aparente, au apărut tensiuni subiacente, evidențiind o diviziune tot mai mare între adventismul occidental, care este în scădere numerică și influență, și regiunile din Sudul Global – Africa, Asia și America Latină – unde biserica se afișează cu o creștere exponențială. Alegerile, în special cea a președintelui Conferinței Generale, au cristalizat aceste tensiuni.

Alegerile Conferinței Generale sunt un barometru al influenței diferitelor regiuni ale bisericii adventiste mondiale. În 2025, alegerea președintelui Conferinței Generale a stârnit dezbateri intense, în special din cauza speculațiilor privind realegerea sau înlocuirea președintelui în exercițiu Ted N.C. Wilson. Rezultatele alegerilor, deși marcate de dorința de continuitate, au relevat o scădere a influenței delegaților occidentali în fața diviziunilor tot mai mari din sudul global. Adventismul occidental, odinioară dominant în guvernarea bisericii, pare să piardă teren. Regiuni precum America de Nord și Europa, unde adventismul stagnează sau scade în ceea ce privește numărul de membri, și-au văzut ponderea relativă diminuând în fața diviziunilor precum Africa de Sud și Oceanul Indian, care reprezintă o pondere tot mai mare din cele 9 milioane de membri adăugați din 2005. Această tranziție demografică a influențat rezultatele electorale, cu o preferință marcată pentru candidați sau politici care reflectă prioritățile misionare și teologice ale regiunilor în creștere. Un exemplu notabil este alegerea lui Erton C. Köhler ca președinte al Conferinței Generale, semnalând o posibilă schimbare către o conducere reprezentativă pentru sudul global. Această alegere, deși simbolică, a fost văzută de unii observatori occidentali ca o confirmare a influenței în scădere a regiunilor lor în procesul decizional global.

Declinul adventismului occidental nu este doar o chestiune de numere. Este legat și de diferențele teologice și culturale. După cum subliniază comentatorul african Admiral Ncube, adventiștii din sudul global percep din ce în ce mai mult adventismul tradițional ca o extensie a tradițiilor și atitudinilor americane din secolul al XIX-lea, alimentând un sentiment de alienare. Delegații africani, de exemplu, și-au exprimat frustrarea față de „americanitatea” teologiei, escatologiei și liturghiei adventiste, pledând pentru o abordare mai incluzivă, reprezentativă pentru diversitatea globală a bisericii. Aceste tensiuni s-au manifestat în discuții despre probleme strategice, cum ar fi misiunea locală, guvernarea și implicarea laicilor, femeilor și tinerilor în procesele decizionale.  

Un alt factor indicator al declinului occidental este controversa din jurul locației și formatului Conferinței Generale. Organizarea sesiunii de la Saint-Louis a  atras critici, în special din partea delegaților africani, care s-au confruntat cu refuzuri de vize și restricții de călătorie. Aceste obstacole au întărit ideea că găzduirea sesiunilor în Statele Unite reflectă o alegere politică mai degrabă decât una practică, marginalizând regiunile în care adventismul este cel mai vibrant. Adventiștii din emisfera sudică au făcut propuneri pentru o revizuire a formatului sesiunilor, sugerând un model hibrid sau rotația locațiilor între diviziuni pentru a reflecta natura globală a bisericii. Această propunere evidențiază o problemă structurală mai amplă: dificultatea pe care o are adventismul occidental în a se adapta la o lume în care centrele de putere și influență se mută către sudul global.

Declinul adventismului occidental, evident în dinamica Conferinței Generale din 2025, ridică întrebări cu privire la capacitatea Bisericii de a-și menține unitatea și relevanța într-o lume în schimbare. Contrastul dintre stagnarea adventismului în nordul global și vitalitatea sa în sudul global evidențiază o nevoie urgentă de reformă. Iată de ce după cea de-a 62-a Conferințe Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, deviza „Flagror non consumor”, deviza Reformațiunii, se impune mai mult și mai urgent ca oricând ca „adevăr prezent”.

„Flagror non consumor”, „ard, dar nu sunt mistuit”: speranța reformării adventismului occidental! „Flagror non consumor”: adventismul din nordul global în flăcări fără a fi mistuit!