Zero Day sau despre ceva gratis – Republica lui Dumnezeu

Am revăzut recent un serial scurt de numai șase episoade cu titlul Zero Day, avându-l ca protagonist principal pe bine cunoscutul Robert De Niro în rolul de fost președinte al Americii. Confruntată cu un atac cibernetic fără precedent, America se află în fața unor decizii la fel de unice iar fostul președinte este înscăunat ca șef al unei comisii speciale cu puteri aproape supreme. Este un serial care merită văzut, excelent pentru cei care pot interpreta intrigile cinematografice în contextul actual. Și pentru mine această vizionare a fost o aducere aminte a faptului că filmele bune, ca și cărțile, se adresează unui public instruit în arta descifrării ideilor care se ascund cu intenția de a fi găsite în spatele imaginilor sau a cuvintelor.

George Mullen, ca fost procuror, este însărcinat cu găsirea responsabililor atacului cu pricina, restabilirea ordinii dar mai ales a încrederii poporului în autorități și pedepsirea vinovaților. Unul dintre atuurile sale era un grad ridicat de încredere din partea populației.

Ca investigator experimentat, Mullen nu ezită să facă niciun efort, dar mai ales să încalce orice principiu așa-zis legal care reglementează, cel puțin în teorie, tehnicile de tortură utilizate pentru aflarea adevărului. El este investit cu puteri speciale pe care le și folosește. Spre surprinderea privitorului, investigația dezvăluie conspirații foarte profunde care implică membri ai Congresului American, inclusiv pe fiica lui Mullen, care era, de asemenea, membru al congresului.

Nu vă povestesc serialul aici, este pe Netflix disponibil abonaților.

Una dintre frazele care m-a pus pe gânduri și m-a inspirat să scriu aceste rânduri este următoarea. „Freedom is what allows people like you to do whatever you want. Liberty is what protects the rest of us from people like you.”

Îmi recunosc limitele de a traduce exact această frază, am tot căutat prin dicționare două cuvinte care să exprime cât mai aproape de o limbă română actuală ce sugerează în fraza noastră cuvintele freedom și liberty. Latinul libertate este cel mai folosit în limbajul curent, mai puțin folosit este slavonul slobod. Mă avânt totuși în a specula de dragul ideilor care mi-au provocat aceste gânduri.

Pentru o diferențiere care mă ajută în demersul meu de a transmite mesajul acestui articol, voi face următoarea traducere – Libertatea este ceea ce le permite oamenilor ca tine să facă tot ce vor. Slobozenia este ceea ce ne protejează pe noi ceilalți de oameni ca tine.

Dumitru Cornilescu folosește în traducerea Bibliei care-i poartă numele cuvântul slobod mai mult în context spiritual. Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face slobozi (Ioan 8.32). Să nu uităm că traducerea lui a fost făcută din limba franceză unde conceptul de libertate este exprimat de cuvântul liberté. Presupun că folosirea lui slobod este influențată de credința ortodoxă care este de sorginte slavonă și nu latină. Libertate, la anul 1924, când a încheiat Cornilescu traducerea și când limba străină cea mai răspândită printre cărturarii români era franceza, avea o conotație insurecțională izvorâtă din liberté, égalité, fraternité, care a fost sloganul Revoluției Franceze de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Dar să lăsăm la o parte detaliile lingvistice și să ne ocupăm de însemnătatea frazei la care ne referim. Replica este dată de Mullen unei doamne care încarnează capitalistul absolut, proprietară de rețele sociale, un fel de Mark Zuckenberg sau chiar Elon Musk al zilelor noastre. Este evident conflictul conceptual adânc dintre cei doi. Mullen sugerează că libertatea de a face afaceri a adus-o pe doamna Monica Kidder (portretizată de actrița Gaby Hoffman) la vârful piramidei economiei digitale iar slobozenia este acel gen de independență individuală care ne protejează de autoritarianismul exercitat asupra noastră de modelul social în care trăim. Chiar dacă suntem sub opresiunea manipulărilor care ne țin robi unor idei destructive, libertatea celor care ne manipulează nu ar trebui contestată. Șarpele din vechime s-a folosit de acest gen de libertate în convorbirea cu Eva. Vorbind din punct de vedere strict al adevărului obiectiv, el nu a mințit când a declarat cu convingere că gustarea din fructul oprit nu va fi urmată de moarte instantanee. Nici măcar el nu a avut o înțelegere completă a adevărului, cu toate că teoretic ar fi trebuit să știe mai bine având în vedere studiile făcute și diplomele obținute. Acea convorbire ar putea fi punctul în care slobozenia a fost smulsă din libertate și în același timp devenind antidotul libertății ca infirmitate.

Personal, sunt un avocat al libertăților pentru care înaintașii noștri au plătit prețul suprem. Cei din spatele acestor rețele, ca și cei care ne apar pe ecrane și sunt partea vizibilă a manipulărilor au dreptul fundamental de a ne spune ce doresc. Au libertatea să ne mintă! Merg un pas mai departe și spun că Dumnezeu Însuși este autorul acestor libertăți. Suntem liberi să urâm la fel cum suntem să iubim, liberi să fim generoși, liberi să fim indiferenți. Libertatea se manifestă în exterior, slobozenia are de-a face cu interiorul în teoria mea. Opera lui Aleksandr I. Soljenițîn este presărată de ideea că în sufletul nostru se află o libertate de tip slobozenie care nu ni se poate îngrădi de nimeni și de nimic. Slobozenia este sub autoritatea nemijlocită a individului, libertatea poate fi alterată de factori exteriori.

În serialul Ziua zero, care este o expresie cunoscută între programatori de computer ca reprezentând o problemă cibernetică extremă a cărei origine este necunoscută, ni se prezintă tensiunea dintre liberatate și slobozenie, care de multe ori trece neobservată prin viața mea și a ta. Ingredientul care face ca această tensiune să explodeze este adevărul.

Mai marii noștri, fie că sunt conducători de țări, județe, orașe sau culte religioase operează după un principiu aparent legitim, prin care ne păstrează armonia dintre libertate și slobozenie alterând sau simplu ascunzând adevărul.

Ca și în serial, adevărul este un instrument folosit în zilele noastre numai atunci când este inofensiv. Unii mă veți întreba cum este posibil ca adevărul să fie dăunător? Nu ne spune chiar Scriptura că adevărul ne face slobozi?

Ca exemplu, mă folosesc de întrebarea ce ne rezervă viitorul? Guvernanții știu că vor veni vremuri grele din punct de vedere economic, dar ezită să ne spună clar și lămurit acest adevăr obiectiv. E mai bine pentru noi, au decis domniile lor, să ne vedem de mersul zilnic la serviciu și înapoi acasă. Dumneavoatră ce ați face dacă v-ați afla în situația lor? Părinților, nu ascundeți chiar dumneavoastră anumite adevăruri de copii pentru a-i proteja? De ce să afle fiica de 12 ani că mama are cancer în fază terminală? De ce să provocăm stres fiului care muncește din greu în străinătate anunțându-l că tata a fost diagnosticat cu hipertensiune arterială care-i poate provoca un sfârșit abrupt în orice moment?

Poate că vă regăsiți în situațiile de mai sus și vă gândiți că așa e viața și că anumite lucruri pot fi sau chiar trebuie ținute confidențiale, iar eu vă aprob.

Am totuși câteva întrebări care nu-mi dau pace. Cine hotărăște lista adevărurilor care trebuiesc ținute la secret? Ce instituție evaluează gradul de periculozitate al unui anumit adevăr? Piața pe care este tranzacționat adevărul este accesibilă numai anumitor elite care hotărăsc valoarea lui?

Imaginați-vă o lume în care singurul adevăr disponibil ar fi cel al Șarpelui – hotărât că nu veți muri! Iar tu, muritorule, vezi o mulțime de cimitire în jurul tău. După fiecare înmormântare începi să pui la îndoială afirmația respectivă. Ba chiar te miri de ce nu ai dat crezare afirmației inițiale că mâncatul din pom va provoca moartea. Și ca să repari greșeala începi o cruciadă împotriva Șarpelui care din păcate nu este de găsit. Nu ne rămâne decât să ne luăm adevărul propriu în mână și să ni-l administrăm după bunul plac.

Numai că unora nu le pasă de adevăr și se lasă conduși de cei de la butoanele societății sau ale comunității, dându-le lor autoritatea de a decide ce este adevăr și ce nu. Nu e de mirare că rețelele sociale sunt pline de titluri bombastice care încep cu adevărul despre…

Foarte curând, cei care au pasat responsabilitatea verificării informației pentru a determina adevărul vor realiza ce mare greșeală au făcut ;dar în loc să se angajeze în aflarea adevărului pentru ei înșiși, se răscoală împotriva celor care le-au suflat la extemporal. Își aleg alți agenți ai adevărului și ciclul se repetă la infinit. Libertatea este confundată cu slobozenia.

Unul dintre punctele forte ale serialului este că are un final neașteptat. Mullen nu își cruță nici măcar propria fiică pentru adevăr.

Parcă ar fi un scenariu biblic, adevărul dureros a fost rostit de la tribuna Congresului triumfând într-o lume total dezinteresată de a-l cunoaște. Prețul plătit a fost incomensurabil.

Alegem libertatea în defavoarea slobozeniei pentru că nu ne interesează prețul plătit pentru independența sufletelor noastre. Ne vindem votul pentru o găleată cu merinde pentru că adevărul a devenit desuet.

Piața vieții a falimentat adevărul intenționat pentru a vinde la suprapreț nimicuri nefolositoare.

Pe tine te interesează adevărul? Ce preț ai plăti pentru el?

Nu, nu am de vânzare adevăr, pentru simplul motiv că e gratis, altcineva a plătit prețul cerut inițial.

Când toată suflarea va prețui ce a primit gratis, spionii, pastorii, preoții, primarii și prim-miniștrii împreună cu președinții și tot alaiul lor vor fi șomeri. Până atunci…