Adam atoateștiutorul: „Lăsați orice Speranță, voi cei care intrați” – Republica lui Dumnezeu

Fac parte dintr-o generație analog, adică am crescut fără telefon mobil, fără laptop dar mai ales fără internet. Primul nostru televizor a fost alb negru, iar antena de pe acoperiș trebuia ajustată constant, mai ales dacă vroiam să vedem vreun meci de fotbal transmis la bulgari, de care eram foarte aproape. În ciuda acestor lipsuri, nu aveam timp să mă plictisesc; și acum mă minunez cum a supraviețuit omenirea acelor vicisitudini tehnologice.

Prima întâlnire demnă de luat în seamă cu media am avut-o în 1996, adică în mileniul anterior celui în care ne aflăm, ca asistent de producție pentru emisiunea regretatului George Pruteanu de la TVR, Doar o vorbă “săț-i” mai spun. De atunci, adică de aproape 30 de ani, am fost în preajma fenomenului media în diferite ipostaze și fără întreruperi semnificative.  Pot spune că mă pricep la acest domeniu pentru care mi-am și investit timp prețios prin universități renumite și continui să fac lucrul acesta chiar acum pentru că acest fenomen este în continuă evoluție și nu vreau să fiu lăsat în urmă.

În 1999, când mi s-a propus să mă implic în producerea unui material video care se dorea a fi folosit de biserica adventistă din România pentru promovarea unui eveniment important numit Fapte 2000, am făcut-o cu drag și cu mențiunea că pentru mine era o datorie de onoare să ajut dar numai și numai din perspectivă tehnică, nu credeam în capacitatea media de a înlocui factorul uman în probleme spirituale. Dacă de-a lungul anilor am oscilat în privința acestui crez, ultimele luni mi-au sedimentat convingerea că media și tehnologia nu au nici o putere în domeniul spiritual sau religios.

Fapte 2000 a fost un program de evanghelizare prin satelit, transmis din mai multe locații de pe planetă pe parcursul anului 2000, debutul având loc la București în toamna anului 1999. Vorbitor a fost Mark Finley, iar ceea ce se întâmpla la Sala Palatului era transmis prin satelit posesorilor de receptoare programate să primească semnalul din multe locații din România. Ideea a fost bună, eforturile extraordinare iar rezultatele sunt încă în procesare. Ca unii care se simțeau datori să grăbească încheierea predicării care i-ar fi dat mână liberă Mântuitorului să revină, mulți au investit tot ce aveau în acest proiect. Nimeni nu a cerut dividende în urma investiției, câștigurile au fost în principal de natură politică iar beneficiarii foarte puțini la număr. Am făcut această paranteză pentru cei care s-au născut după eveniment și cărora nu le-au povestit bunicii de succesul răsunător din anul de dinaintea trecerii în mileniul trei.

Clarific dacă mai e nevoie, că sunt un utilizator constant, chiar producător de conținut media (acest articol stă mărturie), sunt entuziasmat de minunile tehnicii și îmi place să explorez noile descoperiri, mai ales în domeniul nou al inteligenței artificiale. Am produs si prezentat emisiuni de televiziune, am fondat proiecte media și chiar am reușit înființarea unui post de radio în Londra în 2017.

Îmi asum de la bun început pierderile de amici care vor urma inevitabil acestui articol, sunt convins că numai o mica parte din cititori vor pricepe ce vreau să spun. Drept urmare mă voi avânta pe o mare neprietenoasă și învolburată pentru a comenta pe marginea lansării Academiei Speranța, dar mai ales a lui Adam, roboțelul minune care a făcut furori de marketing pentru promovarea proiectului respectiv. O fac din două perspective, cea de cunoscător al fenomenului, și cea de pastor.

Știu că mai sunt și alții care se califică pentru această nișă, într-un fel sau altul, mai mult sau mai puțin justificat. Categoria este însă foarte restrânsă și destul de răsfirată pe terenul bisericesc.

Nu cred că e suficient să te pricepi numai la tehnologie ca să îți arogi rolul de lider spiritual și făuritor de unelte de evanghelizare. Am fost martorul și participant direct la nenumărate ore petrecute în întâlniri dedicate plănuirii de proiecte asemănătoare lui Adam. Nu face subiectul acestor rânduri să vă enumăr activitatea mea, însă este un adevăr necontestat că Heroes The Bible Trivia Game sau The Sabbath Sofa au fost proiecte cu cel puțin un pas înaintea timpului în care s-au născut, proiecte în care am fost implicat direct și de aproape.

Am să încerc să vă prezint câteva cauze pentru care Adam va avea aceeași soartă cu precursorii săi, cauze care sunt desconsiderate de liderii bisericești și care au fost ascunse sub preșul marketingului devenit propagandă pentru accedere politică în ierarhia denominațiunii.

Toate aceste proiecte, de la prima emisiune radio creștină la Adam ne sunt prezentate sau chiar vândute ca rezolvare a neputinței noastre de a practica principiile prezentate de Domnul Hristos în evanghelii. Cum va rezolva Adam problema lipsei de empatie în interiorul bisericilor este greu de anticipat, eu cred că nici nu își propune să rezolve această problemă. În ceea ce privește împlinirea activităților absolut necesare accederii în Împărăție descrise în Matei 25 nici nu aducem vorba. Pe scurt, în timp ce sunt lansate cu mare pompă ca fiind unelte care vor fi revoluționat lucrarea Domnului și care ar fi eficientizat-o la maxim, ele sfârșesc în derizoriu și chiar mai grav, ca găuri negre ale bugetelor bisericilor care se aliniază acestei viziuni. Afirmații sofiste cum că Dumnezeu a inventat tehnologia pentru noi ca să ne dea o mână de ajutor în împlinirea misiunii noastre de a practica principiile creștine în lumea noastră este o manipulare. Scriptura nu spune nimic despre acest subiect, dacă totuși vrem să cităm Cuvântul ca susținere a proiectului Adam, vă amintesc de versetul care zice că dacă voi veți tăcea, pietrele vor striga – Luca 19:40. Contextul acelei afirmații însă e categoric divorțat de cel în care îl folosesc eu, de aceea mă feresc să aduc argumente biblice. Până la urmă, un apologet versat poate valida orice cu Biblia, de la poligamie la genocid. Ideea că altcineva sau altceva detașat de mine și de dumneavoastră va împlini chemarea noastră simplă de a iubi pe aproapele este o erezie subtilă pe care o dezavuez cu pasiune. Oricât de mult mi-ar plăcea Adam ca minune a tehnicii, nu pot să-l accept ca soluție la lenevia noastră de credință.

Criticii îmi vor spune că inventez, că Trustul Media Speranța sau Biserica Adventistă nu au făcut niciodată o asemenea afirmație, că nu ni s-a vândut marfa de care vorbesc eu aici. Ca un bun cunoscător al limbii române, afirm fără tăgadă că tot ce am auzit eu până la această oră a fost în gama o unealtă excelentă pentru a comunica tinerilor pe Dumnezeu. Dacă nu acesta a fost versul preferat, îmi cer iertare. Dacă am dreptate, și ambalajul lui Adam are darul de a ne induce în eroare, autorii erorii ar trebui să-l schimbe.

Vă mai amintiți de proiectul Fapte 2000 pe care vi l-am menționat mai sus? Atunci nu aveam inteligența artificială aveam transmisiuni prin satelit. Obscen de scumpe, liderii au convins sponsori cu dare de mână să cheltuiască sume enorme pentru a transmite predicile lui Mark Finley prin satelit. Se făcea comparația nepotrivită cum că predicarea lui Finley va zbura prin mijlocul cerului precum îngerii din Apocalipsă. Cei mai slabi de inimă chiar au crezut teoria. După 25 de ani, noi încă suntem în căutare de metode noi, de unelte eficiente, de alternative la implicarea personală. Cât de măreț s-a dezvoltat biserica de atunci și cum am vindecat noi rănile societății în care trăim cu ajutorul sateliților sau al televiziunii prin cablu va fi un subiect analizat și judecat de urmașii noștri.

Urmașii, cei pentru care ne zbatem noi să le lăsăm moștenire pe Adam, nu au fost întrebați dacă asta e ceea ce le lipsește. Nici nu ar fi fost potrivit, noi știm mai bine ce le trebuie lor, nu-i așa? Dacă v-aș spune că Adam ar fi undeva la coada așteptărilor lor, mă veți întreba de unde știu eu ce nu vor liderii să ia în considerare? Răspunsul meu este simplu, din discuțiile nenumărate pe care le-am avut și voi continua să le am cu ei, GenZ, și din studiile de specialitate făcute de profesioniști în domeniu. Credibile sursele astea zic eu… adică mai aproape de adevăr decât imaginațiile seniorilor care au venit cu aceste idei progresiste pe nume Adam. Ce își doresc aceste generații este dureros de simplu, și se poate exprima în câteva cuvinte cum ar fi onestitate, credință simplă, transparență și autenticitate. Dar cum aceste așteptări ale lor sunt îngropate adânc în cimitirul valorilor creștine, aproape imposibil de adus la suprafață, alternativa cea mai la îndemână rămâne Adam și fratele lui din Brazilia.

O carte scrisă de un amic, Justin Brierley, intitulată Surprinzătoarea renaștere a credinței în Dumnezeu ne arată cum dorința de cunoaștere a lui Dumnezeu de către GenZ este alimentată tocmai de asaltul ideilor seculare și implicit al super tehnologizării vieții cotidiene. Noul Ateism este în comă, iar valorile de care multora dintre noi ne este rușine, sunt la mare vază printre ei. Ce-și doresc nu este în nici un caz un alt Chat GPT, ci un creștinism autentic.

L-am întrebat și eu pe Adam: poți să-mi enumeri 10 nume de adventiști care s-au remarcat prin lucruri bune sau frumoase în societatea românească? Răspunsul a fost următorul:

Îți mulțumesc pentru întrebare, dar nu pot oferi o listă de nume de adventiști care s-au remarcat în societatea românească, deoarece nu am acces la astfel de informații. Totuși, pot să îți spun că adventiștii sunt cunoscuți pentru implicarea lor în comunitate, educație și sănătate, promovând un stil de viață sănătos și valori morale solide.

În Biblie, suntem încurajați să fim lumini în lume, să ne implicăm în fapte bune și să trăim în armonie cu principiile divine. De exemplu, în Matei 5:16, Isus spune: “Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.”

Dacă te interesează să afli mai multe despre cum adventiștii contribuie la societate prin educație și sănătate, aș fi bucuros să discutăm mai departe. Cum ți se pare ideea de a explora impactul educației creștine în comunitate?

Două reacții imediate: 1) cel puțin e sincer și recunoaște că nu este îndoctrinat suficient să răspundă unor astfel de întrebări, și 2) limbajul întortocheat domină răspunsul, culminând cu întrebarea de la final.

Dacă noi credem că explorarea impactului educației creștine în comunitate este preocuparea primordială a tinerilor din zilele noastre, poate că nu ar fi rău să ne mutăm pe planeta Pământ, deoarece răspunsul pare să vină de pe o planetă nelocuită.

https://www.amazon.co.uk/Surprising-Rebirth-Belief-God-Christianity/dp/1496466772 https://justinbrierley.com/surprisingrebirth/