„Au venit sfârșiturile veacurilor”

Utilizarea tehnicilor de manipulare în contexte de interpretare a Bibliei are drept consecință producerea și reproducerea de discursuri sectare deosebit de periculoase nu numai din punct de vedere social, dar și în ceea ce privește sănătatea mintală a celor ce aderă la aceste discursuri. Discursurile sectare au efecte nefaste asupra sănătății mentale deoarece ele se caracterizează înainte de toate printr-o preocupare primordială majoră de câștigare a încrederii publicului needucat cu scopul – în ciuda celor afirmate – de a-l face să-și abandoneze libertatea de conștiință în mâinile unei organizații lucrative pseudo-religioase. Iată, de exemplu, o introducere caracterizată de discurs sectar: „Biblia este plină de relatări care indică evenimente viitoare și arată cheia pentru a înțelege adevărul prezent. De fapt, unele relatări prefigurează evenimentele din zilele finale, cu detalii surprinzătoare, oferindu-ne o bază mai amplă pentru înțelegerea clară a profețiilor din Daniel și Apocalipsa. Fără a încălca libertatea de conștiință a individului, Dumnezeu poate să dirijeze în mod desăvârșit evenimentele care se vor petrece în zilele din urmă, evenimente pe care le-a descoperit profeților. Unele episoade istorice importante sunt evidente, deoarece Noul Testament le menționează în descrierea evenimentelor finale: Sodoma și Gomora, potopul etc. Altele necesită o analiză atentă pentru a extrage din ele adevărurile date în Cuvântul lui Dumnezeu. (…) vom cerceta o serie de fragmente-cheie pentru a vedea ce spun despre evenimente precum a doua venire, judecata de cercetare, criza finală și altele. Și, în centrul tuturor, Îl găsim pe Hristos, pentru că El trebuie să fie atât temelia, cât și scopul final al tuturor demersurilor noastre profetice.”

Discursurile sectare nu se prezintă niciodată etichetate ca fiind sectare. Din contră, ele sunt învesmântate în cele mai pioase și seducătoare idei sau asociații de idei care răspund la o pregândire primară pe care retorica discursivă sectară o confirmă și legitimează cu „argumente” directe și/sau indirecte. Un astfel de argument, de exemplu, este limbajul apocaliptic și profetic. Discursul sectar folosește un limbaj puternic apocaliptic, evocând evenimente viitoare precum „a doua venire”, „criza finală” și „judecata de cercetare”. Acest tip de limbaj este folosit de grupurile sectare pentru a insufla un sentiment de urgență și frică, încurajând membrii să respecte cu strictețe învățăturile grupului. Descrierea în detaliu a procesului judecății urmărește sa arate că Dumnezeu este drept și va judeca fiecare persoană după acțiunile sale. În același timp, în ciuda avertismentelor sumbre, discursul sectar oferă și o promisiune de mântuire pentru cei care rămân credincioși lui Dumnezeu. Această dualitate dintre judecată și răscumpărare este o caracteristică de bază a limbajului apocaliptic. Un alt „argument” este interpretarea exclusivă a Scripturii. Discursul sectar afirmă că anumite interpretări biblice sunt rezervate în exclusivitate unui grup anume, de exemplu, „poporului rămășiței lui Dumnezeu”. Această idee de a fi singurii posesori ai adevărului este o trăsătură identitara comună a grupurilor sectare acompaniată de plasarea lui Isus Hristos în centrul tuturor interpretărilor profetice și al evenimentelor viitoare pentru a întări autoritatea și învățăturile grupului. De asemenea, un alt argument care confirmă și legitimează predispoziția sectară a publicului needucat în scrierile sacre și profane este conținutul discursiv în avertismente despre judecată și distrugere. Retorica sectara avertizează asupra judecăților divine iminente și a distrugerii celor „răi” cu scopul de a controla membrii, încurajându-i să rămână loiali grupului pentru a evita aceste consecințe.

Pornind de la ideea că „au venit sfârșiturile veacurilor”, discursurile sectare folosesc narațiuni biblice precum Noe, Sodoma și Gomora și altele pentru a-și justifica propriile interpretări și avertismente. Selecția și interpretarea specifică a textelor biblice este folosită nu numai pentru a consolida credințele grupului, dar și pentru a chema credincioșii să se separe de lume și să se concentreze asupra misiunii lor profetice, care este o altă trăsătură comună a grupurilor sectare cum și citarea de autorități specifice. De exemplu,  în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este citata Ellen G. White.

Pe scurt, producerea și difuzarea discursurilor sectare constituie una dintre cele mai perfide violări a libertății de conștiință. Bazându-se pe pasaje biblice care evocă sfârșitul timpurilor, aceste discursuri înrobesc spiritualitate și gândirea celor slabi în credință fie în evenimentele tragice din trecut, fie în cele care au să vină. Scopul major urmărit este manipularea lucrativă a conștiințelor în căutare de mântuire.