În psalmi (I)

Interpretarea paralogistică a Apocalipsei în raport cu Psalmii este o hermeneutică unde abordarea celor scrise se îndepărtează de metodele exegetice tradiționale prin favorizarea legăturilor neconvenționale între texte. Ea se bazează pe un raționament aparent logic, dar fondat pe presupoziții subiective exploatând o relație mai degrabă simbolică sau tematică decât istorico-critică între cele doua scrieri biblice. Este o interpretare seducătoare prin caracterul său fantezist care merge până la a susține că Psalmii oferă un cadru profetic și liturgic pentru înțelegerea misterelor Apocalipsei, în special prin dezvăluirea modului în care relația cu Dumnezeu, închinarea și misiunea culminează în sfârșitul timpurilor când Mielul Apocalipsei împlinește ceea ce anticipează Psalmii: desăvârșirea mântuirii și părtășia restaurată cu Dumnezeu.

Legarea aceasta în mod arbitrar a psalmilor – culegere de rugăciuni și laude – de Apocalipsă – text profetic și simbolic – este o formă de hermeneutică forțată, o interpretare literală exclusivistă a Bibliei caracteristică discursurilor sectare. Ea servește la legitimarea unei viziuni prestabilite, nu a unui studiu obiectiv. Interpretarea Apocalipsei 14 ca „lucrarea finală a bisericii” ignoră contextul istoric – persecuția creștinilor sub Imperiul Roman – pentru a face din aceasta un scenariu contemporan tipic profețiilor auto-împlinite ale grupurilor sectare. Menționarea unui „popor al lui Dumnezeu din ultimele zile” – adică grupul confesional care pronunță această afirmație –  indică o elită spirituală autodesemnată, un marker clasic al sectelor cu misiune imperativă și urgență escatologică. Insistența asupra „chemării finale” și a „momentelor finale ale istoriei” este aici o pârghie de control psihologic care exploatează frica pentru a uni grupul în jurul unei dogme. Ideea că doar o minoritate deține adevărul ca „să fie o lumină pentru națiuni”, dezvoltată de o astfel de interpretare promovează disprețul față de alte credințe și încurajează prozelitismul sectar agresiv. Ea induce o deconectare de la realitate, provoacă o concentrare obsesivă asupra vremurilor de sfârșit și produce comportamente iraționale de izolare socială sau pregătiri apocaliptice.

Consecințele unei astfel de interpretări sunt devastatoare. Impactul psihologic și social este observabil în termeni de sănătate mintală, tendințe de izolare, rupere a legăturilor de familie. Adepții grupurilor care prezic sfârșitul lumii utilizând astfel de interpretări au rate de depresie de 2,5 ori mai mari decât media după un eșec profetic. „Marea dezamăgire” a adventiștilor (1844), de exemplu, a provocat valuri de sinucideri. Așteptarea obsesivă a Apocalipsei generează anxietate cronică, chiar și în rândul grupurilor non-violente. Raportul MIVILUDES (Franța, 2022) arată că 70% dintre rupturile familiale semnalate se referă la familii sfâșiate de intrarea unui membru într-un grup sectar apocaliptic. Interpretarea paralogistică a Apocalipsei în raport cu Psalmii este un suport pentru exploatarea financiară a credincioșilor. Raportul FBI privind crimele financiare în 2023 estimează la 2 miliarde de dolari/an sumele fraudate de predicatorii milenariști, iar cercetări făcute la Universitatea din Chicago în 2019 estimează că membrii sectelor apocaliptice au de 3 ori mai multe datorii decât media din cauza obligațiilor de a plăti zecimi sau a opririlor de la lucru pentru „pregătire” în vederea sfârșitului iminent.

Aceste interpretări ale Bibliei care se bazează pe un raționament aparent logic, dar fondat pe presupoziții subiective și care vizează obiective profund lucrative nu sunt doar o simplă eroare exegetică. Ele amenință pacea socială, sănătatea publică și securitatea. Natura lor de auto-întărire – cu cât lumea devine mai rea, cu atât secta, denominațiunea este mai „potrivită” – le face deosebit de rezistente. Educația despre tehnicile de manipulare ale cultului se impune înainte de orice propunere de studiu biblic sau al „Cuvântului”.