Dumnezeu este inimos și milos
Noi ca oameni, dată fiind condiția noastră de creaturi, nu știm cum este Dumnezeu. Avem însă tendința și preocuparea religioasă să ni-L „în-chipuim” pe Dumnezeu, adică să ne facem un chip material sau imaterial al lui Dumnezeu. Biblia interzice „în-chipuirea” materială a lui Dumnezeu: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujești, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. (Exod 20: 4-6) Biblia conține însă foarte multe „în-chipuiri” imateriale ale lui Dumnezeu de ordin senzorial: Dumnezeu este curajos, viteaz, bun, mărinimos, generos, pasionat, milos etc. În limbaj recent, aceste „în-chipuiri” sunt numite percepții.
Percepția lui Dumnezeu ca fiind inimos și milos – ca toate percepțiile – nu este o constatare factuală, ci rezultatul unei gândiri biblice sau nebiblice țesute din fire psihologice, sociologice, teologice și filozofice. Relațiile noastre ne construiesc modele interne de gândire, influențând felul în care ne „în-chipuim” figurile de autoritate, inclusiv pe Dumnezeu. Încrederea în Dumnezeu stimulează o „în-chipuire” a lui Dumnezeu ca iubitor și milostiv, în timp ce necredința în autoritatea divină duce la o imagine mai rece sau chiar aspră a lui Dumnezeu. Astfel, nevoile psihologice de securitate, sens și control ne pot colora în mod personal înțelegerea divinului. Nevoia unui Dumnezeu binevoitor și plin de compasiune provine din dorința de confort și protecție într-o lume percepută ca haotică și imprevizibilă. În schimb, proiectarea anxietăților și frustrărilor asupra unei figuri divine poate duce la o „în-chipuire” a lui Dumnezeu ca fiind furios sau judecător.
De asemenea, contextele societale și culturale modelează și ele „în-chipuirea” noastră despre Dumnezeu. Instituțiile și comunitățile religioase cultivă imagini specifice ale lui Dumnezeu prin doctrine, ritualuri și narațiuni sociale. Aceste narațiuni subliniază compasiunea și mila lui Dumnezeu, stimulând un sentiment de confort și apartenență, sau se concentrează pe judecățile și pedepsele divine, ducând la sentimente de frică și vinovăție. Structurile sociale și dinamica puterii influențează „în-chipuirea” noastră despre divin. De exemplu, o „în-chipuire” a lui Dumnezeu ca o figură patriarhală reflectă și întărește dezechilibrele existente ale puterii societale. În mod similar, folosirea imaginii lui Dumnezeu pentru a justifica opresiunea sau inegalitatea modelează o „în-chipuire” negativă sau neîncrezătoare, chiar dacă textele teologice înseși subliniază compasiunea.
O altă participare importantă la producția „în-chipuirii” naturii lui Dumnezeu este cea a interpretărilor teologice ale Scripturilor și ale tradițiilor religioase. Fiecare perspectivă teologică subliniază aspecte diferite ale divinului, ceea ce duce la reprezentări contrastante ale caracterului lui Dumnezeu. Unele teologii pun accentul pe mânia și dreptatea lui Dumnezeu, în timp ce altele scot în evidență iubirea și iertarea fără margini a lui Dumnezeu. Aceste interpretări diferite sunt înrădăcinate în înțelegeri contextualizate ale Scripturilor, ale tradițiilor filozofice și evenimentelor istorice. Considerarea evoluției istorice a gândirii teologice dezvăluie o interacțiune dinamică între acești factori, influențând modul în care diferitele comunități își „în-chipuie” caracterul lui Dumnezeu în timp și loc.
În sfârșit, argumentele filozofice pro și contra existenței lui Dumnezeu, precum și dezbaterile despre atributele lui Dumnezeu – atotputernicia, atotștiința – în care ne implicăm cu voie sau fără voie, direct sau indirect, „in-formează”, adică pun în formă modul în care ne „în-chipuim” divinul. Gândirea filozofică oferă cadre pentru înțelegerea relației dintre Dumnezeu și umanitate, care, la rândul lor, influențează „în-chipuirile” noastre despre dragostea și mila lui Dumnezeu.