Împlinirea profețiilor din Vechiul Testament

Evanghelia după Ioan este un eseu sub formă de mărturie de credință pentru a conforta și nu pentru a genera sau pentru a demonstra credința că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Astfel, Ioan își construiește Evanghelia în jurul a șapte minuni, fiecare demonstrând un aspect al identității mesianice a lui Isus. Transformarea apei în vin (Ioan 2:1-11) simbolizează puterea creatoare a lui Isus și misiunea sa de reînnoire spirituală. Vindecarea ofițerului regal (Ioan 4:46-54) și a infirmilor (Ioan 5:1-15) arată compasiunea și puterea lui Isus asupra bolii. Înmulțirea pâinilor (Ioan 6:1-14) și Mersul pe apă (Ioan 6:16-21) dezvăluie controlul Său asupra creației și rolul Său de „pâine a vieții”. Vindecarea orbului din naștere (Ioan 9:1-41) mărturisește faptul că El aduce lumină lumii. Învierea lui Lazăr (Ioan 11:1-44) afirmă victoria Lui asupra morții și rolul Său de „înviere și viață”. Aceste semne, descrise ca „minuni” sau „fapte” de către Ioan, indică pentru credinciosi divinitatea lui Isus și confirmă că el este Mesia Cel prezis de profeți. De asemenea, Ioan include șapte afirmații în care Isus folosește expresia „Eu sunt”, o aluzie directă la numele divin revelat lui Moise în Exodul 3:14. Aceste afirmații subliniază identitatea divină a lui Isus: „Eu sunt pâinea vieții” (Ioan 6:35), „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8:12), „Eu sunt ușa” (Ioan 10:7), „Eu sunt păstorul cel bun” (Ioan 10:11), „Eu sunt învierea și viața” (Ioan 11:25), „Eu sunt calea, adevărul și viața” (Ioan 14:6), „Eu sunt vița adevărată” (Ioan 15:1). În plus, Ioan include în mărturia lui de credință, mărturisiri ale contemporanilor săi cu scopul de a-L autentifica pe Isus ca Mesia cel profetizat. Ioan Botezătorul spune despre Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29), Natanael, unul dintre ucenici afirmă: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu, regele lui Israel” (Ioan 1:49) și Isus amintește că Scripturile mărturisesc despre El (Ioan 5:39).

Spre deosebire de celelalte Evanghelii sinoptice (Matei, Marcu și Luca), Ioan insistă asupra divinității și rolului lui Isus în planul de mântuire. Profețiile mesianice nu sunt doar citate de Ioan, dar și interpretate într-un cadru simbolic și spiritual. Ioan își deschide Evanghelia cu o afirmație mesianică directă: Isus este Logosul veșnic, „Cuvântul făcut trup” (Ioan 1:14). Această idee se referă la așteptările mesianice prezente în Vechiul Testament, precum cele din Psalmul 2 (Regele uns al lui Dumnezeu) sau din Isaia 9:6-7 (Copilul divin și etern). Ioan Botezătorul îl identifică pe Isus drept „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Aceasta fiind ecoul profeției din Isaia 53, care îl descrie pe slujitorul suferind, „ca un miel dus la măcelărie”. Minunea transformării apei în vin (Ioan 2:1-11) amintește de promisiunea mesianică a unui banchet abundent (Amos 9:13-14, Isaia 25:6). Vindecarea orbului din naștere (Ioan 9:1-7) răspunde așteptărilor mesianice precum cele din Isaia 35:5, unde se spune că orbii vor vedea. Învierea lui Lazăr (Ioan 11:1-44) ilustrează faptul că Isus este „învierea și viața” (Ioan 11:25), împlinind profețiile vieții veșnice pentru poporul lui Dumnezeu (Ezechiel 37:12-14). În Ioan 3:14-15, Ioan Îl compară pe Isus înălțat pe cruce cu șarpele de aramă ridicat pe Moise în pustie (Numeri 21:8-9), sugerând că credința în Isus duce la viața veșnică. În plus, în Ioan 6:32-35, Isus se identifică pe Sine drept „pâinea vieții”, depășind mana dată de Moise, așteptare mesianică a unui Salvator care va hrăni spiritual Israelul. De asemenea, moartea lui Isus este o împlinire profetică în Evanghelia lui Ioan. Soldații nu i-au frânt oasele (Ioan 19:33-36), în conformitate cu profeția despre mielul Paștilor (Exod 12:46, Psalmul 34:20). Isus strigă „Mi-e sete” (Ioan 19:28), pentru ca Scriptura să se împlinească, făcând ecou Psalmului 69:21. Legătura dintre cruce și profeții întărește ideea că Isus a îndeplinit pe deplin rolul lui Mesia suferind descris în Isaia 53.

În ciuda mărturiei de credință a lui Ioan și a argumentelor pe care le prezintă această mărturie, mulți au refuzat să creadă în Isus ca Mesia. Această respingere are o singură explicație: lipsa lor de credință. Cauzele lipsei de credință care apar în textul Evangheliei lui Ioan se regrupează în jurul unei înțelegeri superficiale a Scripturilor. Mulți l-au văzut pe Isus ca pe un obstacol în calea așteptărilor lor mesianice. Ei așteptau un rege războinic care să elibereze Israelul de ocupația romană, nu un Mesia spiritual care a venit să aducă mântuirea prin jertfă. Pe fondul înțelegerii superficiale a Scripturilor, Ioan subliniază duritatea inimii și orbirea spirituală. Fariseii, de exemplu, au refuzat să-L recunoască pe Isus ca Mesia, în ciuda minunilor sale (Ioan 9:16). Atașamentul lor față de propria lor interpretare a Scripturii și teama lor de a-și pierde puterea socială, politică și chiar economică, i-au făcut insensibili la împlinirea profețiilor din Scripturile pe care, de altfel, își sprijineau învățăturile. De asemenea, unii oameni credeau în Isus, dar se temeau să-și exprime credința ca să nu fie excluși din sinagogă (Ioan 12:42-43). Dragostea pentru gloria omenească a prevalat asupra credinței lor imature sau în curs de dezvoltare. Alții, așa cum subliniază Ioan, L-au respins pe Isus pentru că iubeau mai degrabă întunericul decât lumina (Ioan 3:19). Ei nu au vrut să renunțe la stilul lor de viață păcătos.

Ce putem învăța din greșelile lor? Să cultivăm o credință bazată pe ceea ce „stă scris” și nu pe închipuirile noastre sau ale altora. Asemenea contemporanilor lui Isus, riscăm să-L limităm pe Dumnezeu la propriile noastre idei. Este esențial să studiem Cuvântul cu umilință și deschidere pentru a-i înțelege pe deplin planul. Să nu lăsăm frica să ne dicteze alegerile spirituale. Frica de respingere socială sau de consecințele personale ne pot împiedica să ne trăim pe deplin credința. Suntem chemați să ne punem încrederea în Dumnezeu mai degrabă decât în ​​opiniile oamenilor. Laodiceea este chemată să-și recunoască orbirea spirituală. Ioan ne reamintește că a trăi în întuneric echivalează cu respingerea lui Isus. Trebuie să alegem în mod intenționat să umblăm în lumina Lui, aliniindu-ne viața cu învățăturile Sale.