Biblia sau proiectul politic al lui Dumnezeu pentru umanitate

Biblia, departe de a fi pur și simplu o carte religioasă, este o lucrare eminamente politică, care reflectă și influențează dezbaterile despre putere, dreptate și guvernare de-a lungul veacurilor. Ea conține narațiuni, legi și reflecții care au modelat structurile politice ale societăților evreiești și creștine, iar influența sa se simte încă în democrațiile contemporane. În ea sunt prezentate concepte universale, cum ar fi legitimitatea puterii, dreptatea socială, rezistența la oprimare sau responsabilitatea morală a celor care guvernează. De-a lungul istoriei, Biblia s-a impus ca o lucrare în centrul politicii umane. Mișcările politice moderne, cum ar fi revoluția engleză, revoluția americană și revoluția franceză, s-au bazat pe idei biblice pentru a-și justifica cererile de libertate și dreptate. Mișcarea aboliționistă din Statele Unite, de exemplu, s-a bazat pe concepte biblice ale egalității umane în fața lui Dumnezeu pentru a justifica abolirea sclaviei. Democrația modernă este, de asemenea, îndatorată idealurilor biblice, în special prin ideea demnității umane, chiar dacă separarea dintre biserică și stat este un principiu fondator al democrațiilor moderne.

Spiritele partizane care pun întrebarea dacă Biblia este o carte politică de dreapta sau de stânga, trebuie să observe că întrebarea lor este fundamental anacronică, deoarece aceste categorii politice – dreapta, stânga – sunt moderne și nu se aplică direct textelor antice precum Biblia. Cu toate acestea, bogăția textelor și a învățăturilor sale a permis gânditorilor și mișcărilor, atât conservatoare, cât și progresiste, să găsească aici elemente cu care să-și susțină viziunile politice. Biblia oscilează între o apărare a autorității și a ordinii, care ar putea fi asociată cu dreapta, și un accent pe dreptatea socială și egalitatea, care rezonează mai mult cu stânga. În fond, Biblia, ca text politic, transcende distincțiile contemporane dintre dreapta și stânga, oferind resurse pentru a gândi la chestiuni fundamentale de dreptate, putere și solidaritate.

Potrivit Bibliei, care ar trebui să fie atunci rolul credincioșilor într-un context politic din ce în ce mai secular? Ar trebui să se limiteze angajamentul politic creștin la acțiuni caritabile sau se poate extinde la preluarea puterii? Biblia nu oferă o foaie de parcurs clară pentru activismul politic, dar oferă principii și modele de angajament pentru credincioși. Creștinii sunt chemați să se angajeze în fața justiției, să apere pe cei asupriți și să reziste autorităților nedrepte, păstrând în același timp o atitudine de pace și respect. Activismul creștin, inspirat de aceste învățături, se situează într-o tensiune între supunerea față de autoritățile legitime și angajamentul activ pentru corectarea nedreptăților sociale, respectând întotdeauna principiile divine ale dreptății, milei și păcii.

Pornind de la această ambivalența a textului biblic, gândirea creștină a dezvoltat și cultivat diverse orientări, uneori chiar în opoziție. În tradiția creștină, Augustin consideră că angajamentul politic nu trebuie să ne facă niciodată să uităm natura transcendentă a ființei umane, a cărei adevărată cetățenie este în Cer. Cu toate acestea, Augustin nu pledează pentru indiferență politică. Creștinii trebuie să se angajeze în „cetatea terestră” pentru a promova binele comun, păstrând în același timp o anumită distanță critică față de sistemele politice umane, marcate adesea de corupție și violență. De asemenea, pentru Toma d’Aquino, legea naturală, ancorată în voința divină, este temelia întregii legislații umane. Potrivit lui, creștinii trebuie să se angajeze politic pentru a se asigura că legile umane respectă această lege naturală, care este expresia rațiunii divine. Angajamentul politic este pentru el o datorie morală, în măsura în care urmărește alinierea societăților umane la principiile dreptății înscrise în creație. Gânditori creștini, însă, precum Jacques Ellul critică puterea ca pe o forță inerent de alienare și sugerează că un creștin trebuie să se ferească de orice formă de angajament politic prea apropiată de puterea instituțională. În contrast, Reinhold Niebuhr, în teologia sa, teologie a responsabilității, subliniază necesitatea ca un credincios să se angajeze activ în sfera politică pentru a combate nedreptatea, recunoscând în același timp limitele instituțiilor umane. Multe mișcări sociale creștine, în special cele inspirate de teologia eliberării din America Latină, consideră că Biblia este fundamentul lor pentru o politică de transformare radicală, care urmărește să submineze sistemele de opresiune. Pe de altă parte, alte mișcări creștine, mai conservatoare, insistă pe supunerea față de autorități și respectarea structurilor stabilite.

Dincolo de toate aceste considerații, Biblia ne face cunoscut proiectul politic suprem al lui Dumnezeu pentru umanitate: „Împărăția lui Dumnezeu”, o realitate eshatologică, o realitate care transcende sistemele politice pământești. Această împărăție este modelul perfect al guvernării divine, unde domnește dreptatea, pacea și armonia. În Matei 6:10, Isus îi învață pe ucenicii Săi să se roage ca „să vină Împărăția Ta, să se facă voia Ta așa cum este și în ceruri pe pământ”. Această rugăciune reflectă dorința de stabilire a împărăției lui Dumnezeu pe un pământ nou, un proiect politic divin în derulare. Viziunea noului Ierusalim din Apocalipsa (Apocalipsa 21:1-4) descrie o societate perfectă, în care „Dumnezeu însuși va fi cu ei” și în care nu va mai fi suferință, moarte sau durere. Este împlinirea supremă a proiectului sociopolitic al lui Dumnezeu pentru umanitate, o împărăție în care domnește plinătatea dreptății și iubirii divine. În scopul acesta, Isus își anunță misiunea citând pe Isaia (Luca 4:18-19: „Duhul Domnului este peste mine și m-a uns să propovăduiesc săracilor vestea bună”. Această misiune politică și socială este manifestarea Împărăției lui Dumnezeu în acțiune.

A pune în practică învățăturile Biblie în viața noastră înseamnă a intra în proiectul politic al lui Dumnezeu, înseamnă „a face politică”.