Republica lui Dumnezeu: Eșecul inteligenței în era creștinismului artificial
Ne ducem existența într-o scorbură filozofică dominată de sofisme năstrușnice, iar situația ar fi chiar hilară dacă unele idei nu ar fi chiar dăunătoare pentru mintea dependentă de fast-food intelectual. Am să mă rezum la un exemplu cu promisiunea de a dezvolta ideea în săptămânile următoare folosindu-mă de alte situații din contemporaneitate.
Olimpiada de la Paris a suscitat o serie de reacții care m-au pus pe gânduri până acolo că mi-am luat la întrebări propria credință. A fost un exercițiu benefic, deoarece mi-am consolidat fundația pe care încerc să-mi clădesc edificiul numit credință.
O mulțime pestriță din punct de vedere religios a înfierat cu o pasiune demnă de o cauză mai bună “blasfemia” pusă în scenă de spectacolul de la ceremonia de deschidere. Pe de o parte, Andrew Tate, un fost creștin convertit la islam admonestează publicul românesc cu precădere tinerii, de indiferența la atrocitățile comise de păgânii francezi împotriva dumnezeului creștinilor. Nu cred că este nevoie să explic cine este Tate deoarece locuiește în Romania și a fost pe prima pagină a presei o vreme destul de îndelungată. Cert este că în ceea ce privește felul articulat în care își exprimă ideile, Tate depășește cu mult falsa elocvență a multor jurnaliști.
La polul opus, un cleric catolic cunoscut publicului vorbitor de limba engleză prin felul său stilat dar simplu de a exprima idei biblice, Robert Baron, deplânge decăderea Franței și asaltul corului de dușmani ai credinței asupra unor simboluri tradiționale presupus creștine, unii ridicând pictura cu pricina la rang de simbol al creștinismului.. În ciuda unei încercări de a explica substratul spectacolului de către comitetul de organizare, Baron și mulți alții continuă să se simtă insultați. Nici măcar intenția de a cere scuze creștinilor în general dar catolicilor în special nu a fost primită cu bunăvoință. Din nefericire, nimeni nu va putea să amelioreze simțămintele de iubire a urii către ceva presupus, cu atât mai puțin eu.
Fac o mică paranteză să reamintesc cititorilor de însemnătatea cuvântului blasfemie care nu este folosit în buletinele de știri zilnice deoarece exprimă un concept rarisim în viața de zi cu zi. A-l batjocori pe Dumnezeu, insulta, înjura, ridiculiza, este ceea ce numim în termeni literali blasfemie. Sunt uimit să constat rapiditatea îmbrățișării acestui cuvânt de persoane cărora le lipsește motivul principal pentru a-l folosi, și anume credința într-un dumnezeu, de orice natură ar fi el. Blasfemia este totodată actul unui muritor de a se considera și declara că este Dumnezeu. Domnul Hristos a fost acuzat, judecat și executat pentru blasfemie, sau hulă, sinonim mai familiar în creștinismul oriental. Simplul motiv că pe sentința de execuție a Mântuitorului motivarea a fost hula, mă obligă la prudență când folosesc cuvântul care este aruncat cu lejeritate în eter de comentatori contemporani. Se pare că cel mai dramatic proces de blasfemie din istoria pământenilor a fost totodată și cea mai josnică eroare juridică a vreunui tribunal ecleziastic. Altfel spus, nu m-aș hazarda la a arunca în spațiul public acuzația de hulă fără o investigare serioasă pentru a nu mă expune oprobriului generațiilor viitoare care se vor uita pe net la ce idei am produs în 2024.
Nimeni nu laudă azi hotărârea Sinedriului de a-l executa pe Domnul Isus în ciuda aprobării unanim gălăgioase a mulțimii.
În zilele noastre, cei care se pretind hristoși contemporani sunt cel mult internați în instituții de boli mentale. Vindecătorii de la televizor, mulți dovediți șarlatani, primesc spații de emisie generoase, profeții care pretind că ar avea mandat divin de a comunica muritorilor instrucțiunile lui Dumnezeu scriu cărți care se vând ca pâinea caldă. Chiar și disputele teologice majore nu mai sunt însoțite de afurisenia papală care ar valida opinia tradițională. În schimb, un spectacol este subiect de autoflagelare fără margini.
După umila-mi părere, ce a avut loc la Paris la deschiderea jocurilor olimpice nu se califică a fi blasfemie nici măcar de la distanță.
Îmi motivez reținerea mea de a mă adăuga celor ofensați pe următoarele argumente, extrase dintr-o analiză fără patimă pe care m-am încăpățânat să o fac asupra acestui subiect. Chiar dacă nu va fi suficient de convingătoare pentru cititor, mie mi-a făcut bine și am sfârșit învățând lucruri noi. Găsiți la subsol o serie de surse pe care le-am cunsultat, dar lista este mult mai lungă.
Da Vinci nu a fost prezent la cina cea de taină. Imaginea pictată de el nu se aliniază culturii și tradițiilor iudaice de la început de mileniu. Nu trebuie să fii brutar de meserie ca să observi că pâinea din tablou nu este pâinea nedospită folosită în Israel pentru acest fel de întâlniri.
Așezarea ucenicilor în linie, de o parte a unei mese străine de mobilierul din vremea Domnului Isus este un alt element de creativitate din partea pictorului.
Comentatori de renume și critici de artă demni de crezare ne explică necunoscătorilor ca mine tainele tehnicii de pictat folosite și ne introduc în adâncimile trăirilor ucenicilor la momentul respectiv. Fiecare dintre cele 13 personaje transmit un mesaj, presupus extras din narațiunile din cele 4 evanghelii. Este demn de remarcat faptul că mulți cititori ai Scripturii ar pune numele corecte lângă fețele din pictură, bazându-se pe descrierea din Cuvânt.
De ce totuși au reacționat așa de hotărât cruciații de pe rețelele de socializare? Nu fac decât să speculez, sau mai bine zis să interpretez ce am auzit, citit sau văzut perindându-se pe net.
Baza creștină s-a mulțumit să dea din cap a pagubă și să repete mecanic ce a auzit de la alții. Ei nu au mare vină, sunt produsul liderilor de opinie religioși. Nu poți să te aștepți la performanțe olimpice de la competitori care se hrănesc de la McDonalds. Ei sunt gloata care strigă răstignește-i pe producătorii spectacolului. O masă amorfă, fără o față clară și care nu este conștientă de rolul ajutător la comiterea unei crime. Ei vor doar să-și vadă de tradițiile lor, să fie lăsați în pace să-și trăiască religia așa cum au pomenit. Acesta este și motivul pentru care de Vinerea Mare dimineață acest personaj colectiv nu mai apare în nici un episod din evanghelii. Ei și-au îndeplinit misiunea indusă de conducători, și-au făcut datoria civică și se pot retrage liniștiți la serbarea sabatului săptămânal cu care erau obișnuiți. Agitatorul care promova iertarea păcatelor pe degeaba și iubirea necondiționată a aproapelui fusese în sfârșit redus la tăcere.
Unii mai răsăriți, s-au avântat în volbura părerilor amestecând argumentele auzite dimineața cu bârfele șușotite seara pe la divanele digitale. Ei sunt liderii de opinie locali, cei care explică plebei gravitatea conceptuală a spectacolului, îndeamnă masele la revolte sufletești intense și se roagă public pentru pace și redeșteptare.
Cei mai ofensați au fost cei cu pretenții teologice mai mult sau mai puțin teologice. Nu sunt sigur dacă în mod intenționat sau pur și simplu din ignoranță, trec peste faptul că Cina lui Da Vinci este pur și simplu o lucrare de artă și o încercare reușită aș adăuga eu, de a exprima vizual o scena despre care se vorbea des în biserici. Sunt suspiciuni că Da Vinci ar fi fost agnostic, drept urmare un pictor liber de prejudecăți. El nu face altceva decât să experimenteze o metodă nouă de pictură pe zidurile unei biserici, și să promoveze imaginea sponsorului său din zilele acelea, Ducele Ludovic Sforza, ale cărui logo (Coat D’Arms) este prezent deasupra imaginii.
Da Vinci însuși a dărâmat o serie de bariere ale vremii, introducând elementele enumerate mai sus, noutăți pentru epocă și oarecum contrare concepției populare. Natura umană îmi sugerează că dezvelirea picturii nu a fost lipsită de controverse, ofensați au existat dintotdeauna pe planetă.
Mai mult, parodierea lucrărilor de artă nu este nouă, iar Cina reprezentată de Da Vinci a fost subiect de controversă în mai multe ocazii înainte de Jocurile Olimpice de la Paris. (una dintre ele este fotografia de mai sus, care este făcută de un fotograf evreu, despre care nimeni nu s-a ofuscat).
Presupunerea mea este că una dintre sursele de inspirație ale pictorului a fost filosofia antică grecească, poate chiar picturi așa zis păgâne cu care s-ar fi intersectat. Un lucru mai puțin cunoscut publicului este faptul că Leonardo a fost în opoziție cu mitologia păgână, respingând ideea de un dumnezeu de dimensiunea planetelor pe baze științifice. Tot el este unul dintre opozanții ideii de potop universal, tot pe motive științifice iar argumentul lui mă convinge chiar și pe mine. Da Vinci nu a fost nici preot, nici enoriaș. A fost un matematician îndrăzneț, un om de știință eminent, un rebel și un visător. Biografia lui Carlo Amoretti din 1804, care a fost prima ce a utilizat cercetarea de arhivă, ne propune ideea că Leonardo, la sfârșitul vieții sale, „a renunțat la lucrurile acestei lumi cu o mare hotărâre de a se concentra exclusiv pe marile teme ale morții și ale vieții de apoi.”
Mi-e greu să cred că lucrarea din biserica Santa Maria delle Grazie din Milano, pictată în sala de mese, nu cea de cult, ar fi fost menită stabilirii unei noi tradiții.
Și atunci, mă întreb de ce atâta supărare… cine ar trebui pus pe cruce și cine eliberat?
Propunerea mea este să răstignim superficialitatea și falsa impresie că ce decidem noi a fi adevărul este exact ce a intenționat autorul. Iar când vine vorba de Autor, eu m-aș dedica mai mult Cuvântului decât imaginii. Până la urmă, Autorul este clar când ne descrie imaginea vizuală a lumii în care există și ce distanță ne desparte de acea lume. Ceea ce ochiul nu a văzut… imaginația nu are uneltele necesare de a forma o imagine… În schimb, persoana și personalitatea celui ce a fost răstignit pentru hulă este suficient de grăitoare pentru noi muritorii fără darul matematic sau artistic al lui Leonardo pentru a construi o lume care să reflecte caracterul și caracteristicile Lui: dragoste, compasiune, milă, sacrificiu.
Aș vrea să se spună și despre mine când voi fi plecat de pe aici cuvintele care s-au spus despre Da Vinci: “se pare că, până la urmă, a existat un loc pentru Dumnezeu în inima acestui om”.
https:// catholicherald.co.uk/give-me-a-break-bishop-barron-calls-out-disingenuous-apology-by-olympics-committee/
https:// www.youtube.com/watch?v=jwfKCyKA77M
https:// www.youtube.com/watch?v=ZkFp–RtQhk
https:// www.youtube.com/watch?v=jwfKCyKA77M
https:// www.britannica.com/biography/Leonardo-da-Vinci
https:// www.biography.com/artists/leonardo-da-vinci
https:// www.amazon.co.uk/Leonardo-Vinci-Biography-Work-Inventions/dp/1520478887/ref=sr_1_15?crid=2QE6JNA6D1PO&dib=eyJ2IjoiMSJ9.NGzCujdqunSYmEgscW4hOinCEtIh44VW2rYBLYVPbSmRbynnkR1Zrn_B3pbbzv2_IuHP2xYxGhtYoCYd2u5HXbOwrKGDtbTIyKHChBHmQmUM6nq0SbulTarUtQta2_mlQZIiRXeUq2jljs_dZF__eOVNOOJMnhXWXhkuQy5TOfVqDyPae2xT26UH0QjeSN2ZPi0qlH8mnHhscz1T1EUst_Ws58zP279NAF3dWuZVkgM.f44_unbehk4Sx–pEYPXMR9nROFrJGB7NvOpdUtN2rI&dib_tag=se&keywords=leonardo+da+vinci+biography&qid=1725116630&sprefix=da+vinci+bio%2Caps%2C173&sr=8-15
https:// www.amazon.co.uk/Leonardo-Da-Vinci/dp/B075ZG9NGL/ref=sr_1_1?crid=2QE6JNA6D1PO&dib=eyJ2IjoiMSJ9.NGzCujdqunSYmEgscW4hOinCEtIh44VW2rYBLYVPbSmRbynnkR1Zrn_B3pbbzv2_IuHP2xYxGhtYoCYd2u5HXbOwrKGDtbTIyKHChBHmQmUM6nq0SbulTarUtQta2_mlQZIiRXeUq2jljs_dZF__eOVNOOJMnhXWXhkuQy5TOfVqDyPae2xT26UH0QjeSN2ZPi0qlH8mnHhscz1T1EUst_Ws58zP279NAF3dWuZVkgM.f44_unbehk4Sx–pEYPXMR9nROFrJGB7NvOpdUtN2rI&dib_tag=se&keywords=leonardo+da+vinci+biography&qid=1725116630&sprefix=da+vinci+bio%2Caps%2C173&sr=8-1
https:// davidlewiscartoons.com/the-last-supper/