„Furioșii Domnului” închinători cu Donald Trump la icoana lui Leonardo

Asemănarea unui tablou din cele 12 prezentate la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris cu faimoasa pictură „Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci a declanșat o isterie religioasă în universul mediatic mondial revelând că „furioșii Domnului” despre care scria George Blond în 1970 nu sunt numai istorie, ci actualitate politico-religioasă de importanță majoră. În acest sens, pentru valoarea lui simbolică, interviul acordat de Donald Trump pentru Fox News, este o ilustrație remarcabilă. Astfel, în acest interviu, precizând că este un spirit foarte deschis, Donald Trump mai întâi califică scena de la ceremonia de Paris ca fiind o „rușine”. Apoi, în armonie cu „furioșii Domnului” din lumea întreagă, adoratori pioși ai tabloului celebru devenit icoană al lui Leonardo da Vinci, Donald Trump asigură omenirea că, dacă va fi ales președinte al SUA, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 2028 nu va fi văzută o „Cina cea de taină” asemenea celei din deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris.

Privită superficial, ca o simplă știre, declarația lui Donald Trump apare ca o afirmație politică banală, circumstanțială și justă care, în treacăt fie spus, nu îl angajează prea mult pentru că oricare ar fi rezultatul alegerilor americane, tabloul parizian rămâne inimitabil. Considerată însă cu mai multă atenție, retorica lui Donald Trump apare remarcabilă pentru sinteza magistrală pe care o propune în ceea ce privește profilul „furioșilor Domnului” reactivați cu ocazia ceremoniei pariziene a deschiderii Jocurilor Olimpice.

În primul rând, „furioșii Domnului” reactivați cu ocazia ceremoniei pariziene a deschiderii Jocurilor Olimpice nu sunt deloc jenați de ideologizarea spectacolului, de propaganda „woke” și de doxa societății globalizate mobilizate în evanghelizarea mulțimilor cu această ocazie. Din acest punct de vedere ei pot să revendice acea deschidere a spiritului la care se referă poate Donald Trump în interviul său. Dar această deschidere apare totuși destul de limitată ținând cont de gradul scăzut de toleranță, de interes, de curiozitate și de înțelegere manifestat pentru tabloul din spectacolul ceremoniei, cât și pentru explicațiile factuale date de Thomas Jolly care le spune  că „Cina cea de Taină” nu a fost inspirația sa și că „a fost destul de clar că pe această masă vine Dionysos. El este acolo pentru că este zeul sărbătorii (…), al vinului, și tatăl Sequanei, zeiță legată de râu… Ideea a fost mai degrabă să avem un mare festival păgân legat de zeii Olimpului… Olimpului… Olimpismului”. Pentru ei, zeii Olimpului din spectacol sunt percepuți ca fiind ucenicii lui Isus din pictura lui Leonardo da Vinci. Și aceasta este tot ceea ce contează deoarece credința lor este eminamente perceptivă. Pentru „furioșii Domnului” cultura este produsul – în termenii lui Régis Debray – materialismului religios pe care în mod paradoxal se angajează să îl combată.   

 În al doilea rând, „furioșii Domnului” reactivați cu ocazia ceremoniei pariziene a deschiderii Jocurilor Olimpice au comportamente subordonate unor imagini care nu acoperă și nu închid – cum ar spune Ernst Cassirer – realitatea. Marcel Pagnol a observat deja că, „de când avem televizor acasă, noi mâncăm toți pe aceeași parte a mesei, ca în ‚Cina cea de taină’ a lui Leonardo da Vinci”. Cu toate acestea, niciun creștin nu este scandalizat din cauză că pictura lui Leonardo da Vinci deturnează grosolan privilegiul de a mânca culcat, privilegiu care a fost acordat pe vremea lui Isus tuturor oamenilor liberi. Nimeni nu consideră ca fiind un sacrilegiu și nimeni nu consideră o rușine – nici măcar Donald Trump – încumetarea artistică a lui Leonardo da Vinci de a mistifica realitatea antropologică a ultimei cine a lui Isus cu ucenicii Săi. Pentru „furioșii Domnului”, imaginea acreditată în mod colectiv și care rezonează într-un fel sau altul în comportamentul lor este Evanghelie. Prin urmare, tot ceea ce nu este sau nu intră în imaginea sacralizată și canonizată ca scenă de ordinea socială este de domeniul obscenului. Idolatria audiovizualului, pe care de altfel o combat „furioși Domnului”, accentuează în acest context nevoia umană ancestrală de credință fără însă să o satisfacă în mod real, ci doar înlocuind-o cu activismul credulității vizuale.    

În al treilea rând, „furioșii Domnului” reactivați cu ocazia ceremoniei pariziene a deschiderii Jocurilor Olimpice adoră ceea ce condamnă și combat. La ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice s-au ridicat pe toate rețele sociale, în toată presa din lume și prin orice media cu putință împotriva profanării icoanei „Cina cea de taină” pictată de Leonardo da Vinci prin punerea ei în scenă sub formă de parodie cu un referențial queer și LGBTQ+. Mai exact, ei ca adoratori religioși ai artei inspirate din Scriptură au considerat că este de datoria lor morală să apere „Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci condamnând și combătând homosexualitatea. Schizofrenia demersului este însă evidentă în măsura în care scena bibilică la care se închină este în mod obiectiv opera genială a unui pictor homosexual. Continuare aici: https://www.euractiv.ro/opinie/furiosii-domnului-inchinatori-cu-donald-trump-la-icoana-lui-leonardo-68064