Cei doi martori

Pornind de la textul biblic din Isaia 40:8 – „…iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” – cu glasul de balaur al fiarei care se ridică din pământ, unii așa-ziși teologi specializați în manipularea maselor, impun prin biserici dogma de necontestat că cei doi martori din Apocalipsa 11 sunt Vechiul și Noul Testament. Cine nu se lasă însă impresionat de totalitarismul obscurantismului religios își va pune o serie de întrebări dintre care trei se disting în mod deosebit.

Mai întâi, cum este posibil – fără să ai probleme de ordin cognitiv – să consideri Vechiul și Noul Testament, „cuvântul Dumnezeului nostru [care] rămâne în veac” ca fiind același lucru cu cei doi martori care în textul Apocalipsei mor și sunt înviați? Cum poate cineva care are un minimum de inteligentă să nu își simtă gândirea agresată și diminuată de impunerea denominațională a unor astfel de interpretări? Ceea ce este veșnic nu moare. Dacă cei doi martori au putut fi omorâți, atunci ei nu sunt cuvântul lui Dumnezeu pentru că nimeni nu poate niciodată să ucidă cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este veșnic. Cei doi martori din Apocalipsa nu sunt veșnici, ei mor: „fiara (…) îi va învinge și-i va omorî. Cadavrele lor vor zăcea pe strada marii cetăți” (Apoc. 11:7,8).

În al doilea rând, potrivit textului, cei doi martori sunt „cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului. Dacă cineva vrea să le facă rău, din gurile lor iese foc care-i mistuie pe dușmanii lor. Deci, dacă vrea cineva să le facă rău trebuie să fie omorât în acest fel. Ei au autoritatea să închidă cerul, ca să nu mai cadă ploaie în zilele profeției lor. Ei au autoritate peste ape, ca să le transforme în sânge, și să lovească pământul cu orice fel de urgie, cât de des doresc ei (Apoc. 11:4-6). Desigur, în funcție de analize, această descriere poate fi considerată ca fiind literală, simbolică sau alegorică. Dar dincolo de aceste considerații, rămâne violența acestor două entități. Cei doi martori din Apocalipsa distrug dușmanii, controlează vremea, provoacă boli. Oare Vechiul și Noul Testament sunt cauza unor boli pe Pământ? Capriciile vremii și încălzirea globală sunt cauzate de Vechiul și Noul Testament? Învață Vechiul și Noul Testament să ne ucidem sau să ne iubim vrăjmașii?

În al treilea rând, să notam că din cauza caracterului fascinant și enigmatic al celor doi martori ai Apocalipsei, textul se pretează la o mulțime de înțelegeri care variază în funcție de tradiții teologice, școli de interpretare și credințe specifice ale diferitelor biserici, confesiuni și chiar religii. Unii consideră că cei doi martori reprezintă personalități istorice specifice – Moise și Ilie, deoarece aceștia au apărut împreună cu Isus la „Schimbarea la față” (Matei 17:1-8, Marcu 9:2-8, Luca 9:28-36) – sau grupuri religioase cum ar fi binomul Poporul Iudeu și Biserica Creștină. Alții văd în cei doi martori o reprezentare a martirilor creștini care mărturisesc cu curaj credința lor în vremuri de persecuție. Alții cred că cei doi martori sunt indivizi literali care vor apărea în ultimele zile înainte de întoarcerea lui Isus Hristos pentru a proclama judecățile divine și a mărturisi adevărul divin unei lumi plină de înșelăciune și corupție. Alții disting în cei doi martori reprezentări ale principiilor spirituale sau ale forțelor divine care operează în lume, reprezentări ale legii și ale profeției sau ale puterii spirituale și ale cuvântului lui Dumnezeu activ în lume. Care sunt criteriile care ne permit în mod obiectiv să ocultăm toate aceste interpretări pentru a acorda monopolul adevărului dogmei că cei doi martori sunt Vechiul și Noul Testament? Pentru un creștin cinstit, nepătimaș și înțelept nu există nici unul.

În condiții de felul acesta, sfatul Scripturii este: „Luați seama să nu vă fure cineva [să nu vă ia prizonieri] prin filozofie și amăgire deșartă, potrivit tradiției oamenilor.” (Col. 2:8)