Sfârșitul misiunii lui Dumnezeu

Misionarii inculți cred și afirmă că Dumnezeu ar avea o misiune, o misiune care se va sfârși într-o zi. Prin această gândire care convertește misiunea lor în misiune a lui Dumnezeu, ei își legitimează aroganța religioasă și incompetența în domeniul comunicării interculturale ca domeniu al teologiei practice. Misionarii inculți cred astăzi că tehnologia este suficientă pentru a depăși frontierele culturale dintre oameni mai ales dacă misiunea lor este desemnată public ca fiind misiunea lui Dumnezeu prin „binecuvântarea oficială” a organizațiilor religioase pentru care lucrează. Prin transformarea „misiunii din partea lui Dumnezeu” în „misiune a lui Dumnezeu”, ei nu fac decât să-și arate demisia atât în ceea ce privește cultura Bibliei, cât și cultura publicului țintă al activității lor misionare. Pentru că misiunea nu este a lor, ci a lui Dumnezeu, ei disprețuiesc diferențele lingvistice, politice, economice, sociale, psihologice, religioase, naționale, rasiale și de altă natură care nu contează.

Misionarii inculți cred și afirmă că Dumnezeu ar avea o misiune, o misiune care se va sfârși într-o zi. Ei, înainte de a pleca în „misiunea lui Dumnezeu”, nu se uită la ce este scris în Biblie. Misiunea este a lui Dumnezeu, dar mesajul pe care îl poartă este mesajul lor, este produsul minții lor. Ei vorbesc ca și cum ar fi fost prezenți când mesajul a fost dat pentru prima dată. Ei ignoră faptul că nici măcar nu fac – cel mai adesea – parte din cultura căreia i-a fost adresat mesajul biblic. În raport cu mesajul biblic, misionarii inculți refuză să accepte că adevărații misionari creștini sunt pur și simplu niște mesageri, niște ambasadori – o sursă secundară și niciodată o sursă primară. Misionarii inculți uită întotdeauna că mesajul misiunii creștine provine din „cultura Bibliei” și că misionarii, chiar și cei mai sinceri, l-au primit în limba și formele care corespund culturii lor native. Misionarii inculți nu realizează limitele pe care le au în ceea ce privește capacitatea de a contextualiza mesajul biblic. Ei refuză rolul intermediar, între cultura Bibliei și cea a celor care fac obiectul misiunii, rolul care prilejuiește favoarea divină de a fi misionar, adică ambasador al lui Hristos. Ei îl considerată pe Dumnezeu ca fiind misionar, misionar al organizației lor religioase. 

Misionarii inculți sunt niște agnostici sectanți manipulatori cu voie sau fără voie care cred și promovează ideea sfârșitului misiunii lui Dumnezeu. Ei sunt comercianții din curțile bisericii care vând mântuirea la tarabele pe care și le-au instalat în asociații templare pentru a trafica sfârșitul lumii sau sfârșitul unei lucrări a lui Dumnezeu în sfârșit al misiunii lui Dumnezeu. Potrivit celor scrise în Biblie, Dumnezeu nu poate fi misionar. Nimeni nu Îl poate însărcina cu o misiune. Un Dumnezeu misionar nu mai este Dumnezeu. În orice caz, Dumnezeul creștinilor nu este un Dumnezeu misionar, un Dumnezeu care îndeplinește o misiune din partea cuiva. Pentru un creștin această idee este pur și simplu o erezie. Pentru un creștin care mărturisește că își întemeiază credința pe Biblie este o stupiditate să susțină și să învețe că Dumnezeu ar avea o misiune pe Pământ sau în Univers, o misiune care s-ar sfârși cu cele trei solii îngerești din Apocalipsa, cu crizele finale ale luptei dintre bine și rău sau cu „evanghelizarea” lumii.

Sa nu uităm învățătura Bibliei și nici să nu ne amăgim că o putem ascunde după construcții lingvistice potrivite veacului acestuia:  „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit (…) ceea ce seamănă omul, aceea va și secera. Cel ce seamănă în firea lui pământească va secera din firea lui pământească putrezirea, dar cel ce seamănă în Duhul va secera din Duhul viață veșnică.(Galateni 6 :7-8)