Mai liberi în credință, dar mai liberticizi!
Deseori aud în media sau citesc în presa scrisă sintagmele “libertate de exprimare”, “acceptare” sau “toleranță”. Acești termeni reprezintă de fapt drepturi necesare pentru o societate sănătoasă și funcțională în lumea contemporană. Însă, la fel ca orice alt lucru bun care există, așa cum am observat și în seria[1] anterioară de articole referitoare la extreme, toleranța și libertatea de exprimare pot deveni ele însele extreme pentru atingerea unor scopuri meschine.
Odată cu mișcările de masă și protestele civice de la începutul secolului al XX-lea și până în prezent, libertatea de exprimare și toleranța au căpătat tot mai mult teren în fața rigidității și a segregării pe diverse criterii. Mișcarea sufragetelor[2], înlăturarea apartheidul[3], feminismul sau mișcarea hippie[4], toate acestea reprezintă curente care au cimentat în mentalul colectiv ideea libertății de exprimare pentru diverse cauze: drepturile femeilor, egalitate rasială, egalitate între sexe, pace (de la expresia “make love, not war[5]”). Si majoritatea protestelor actuale[6] au ca teme principale probleme de natură ecologică[7] (reciclare, energie verde, renunțarea la combustibili fosili, încălzire globală), societală (mișcări precum Black Lives Matter[8][9], parade LGBT[10]) sau economică (creșteri de taxe[11], inflație, criza de locuințe[12] etc).
Întrucât societatea și biserica sunt puternic interconectate, este necesar ca cea din urmă să se adapteze la realitatea și nevoile mediului în care se află. Mai mult de atât, este nevoie de o atenție sporită din partea bisericii în fața modificărilor din societate, a curentelor de gândire și a modalităților de exprimare; acest lucru este necesar pentru o înțelegere a oamenilor și a gândirii lor, pentru a identifica abordarea potrivită. În lipsa acestui aspect, trimiterea din Matei 28 nu are nicio relevanță practică nici pentru biserică, nici pentru enoriași. Desigur, biserica, oricare ar fi ea, nu are nici autoritatea și nici menirea de a stabili inflația unei economii sau problemele referitoare la poluarea oceanelor și a mărilor de către vasele de pescuit. Însă aceste proteste pot oferi detalii valoroase cu privire la prioritățile și interesele oamenilor dintr-un anumit spațiu, iar pe baza lor pot fi luate anumite decizii care să influențeze în mod pozitiv percepția oamenilor despre biserică și misiunea sa. Un aspect care de multe ori ne scapă din vedere, referitor la toleranță, îl reprezintă beneficiul incomensurabil pe care Biserica îl are în secolul XXI și anume libertatea de a se exprima liber, fără niciun fel de îngrădire a acestui drept. Libertatea întrunirilor[13][14] , așa cum este denumit acest drept atât în Carta Europeană a Drepturilor Omului, cât și în Constituția României, reprezintă un privilegiu pe care înaintașii noștri nici măcar nu îl visau, cu atât mai mult să îl experimenteze.
Însă libertatea de exprimare poate, în unele situații, să contravină convingerilor personale. Poate să contravină principiilor și valorilor în care noi credem și care sunt predicate în adunările de credincioși. Și ce e de făcut într-o astfel de situație? Răspunsul visceral ar putea fi “libertatea altora ar trebui îngrădită, limitată”. Însă poate fi duplicitară această abordare: atunci când eu, ca instituție, vreau să îmi exprim convingerile în public, profit de acest drept; însă când altcineva, ce răspândește alte valori care sunt opuse cu ale mele, brusc mă simt în pericol. Tocmai această idee a cenzurării celorlalți când nu ne convine mesajul a fost arma principală a regimului comunist din România și a oricărui regim totalitar de-a lungul istoriei, orice culoare acesta ar fi îmbrăcat. Iar ironia sorții face că astăzi, la peste trei decenii de la căderea regimului comunist în țara noastră, această idee încă nu a ieșit din mintea noastră.
Este greu să fim toleranți cu toți oamenii. Este greu să îi acceptăm pe toți, mai ales atunci când nu suntem de acord cu ei. Însă tocmai aceasta reprezintă chintesența democrației și a libertății: “nu sunt de acord cu tine, dar voi lupta până la moarte să ai acest drept de a te exprima”[15].
În aceste condiții, îndeplinirea misiunii pe care o regăsim în Evanghelia lui Matei la capitolul 28, va avea mult mai mult avânt și succes profitând de mediul și climatul social în care ne aflăm acum. Prin literatură, prin radio sau televiziune, prin colportaj sau evanghelizări, prin misiune personală, prin internet și prin platformele online, avem toate pârghiile necesare pentru a propovădui Evanghelia veșnică, “oricărui neam și oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod”[16].
[1] https://labirintulmagazin.org/2023/09/28/al-patrulea-taler-umilinta/
[2] https://www.unitischimbam.ro/miscarea-sufragetelor/
[3] https://www.law.cornell.edu/wex/apartheid
[4] https://www.britannica.com/topic/hippie
[5] https://www.creativereview.co.uk/make-love-not-war-slogan/
[6] https://www.aljazeera.com/news/2021/3/30/mapping-major-protests-around-the-world
[7] https://www.theguardian.com/environment/activism+world/protest
[8] https://www.loc.gov/item/lcwaN0016241/
[9] https://www.britannica.com/topic/Black-Lives-Matter
[10] https://www.britannica.com/topic/Gay-Pride
[11] https://www.reuters.com/graphics/FRANCE-PROTESTS/010081MZ2ZM/index.html
[12] https://www.reuters.com/world/europe/thousands-protest-portugal-over-housing-crisis-2023-04-01/
[13] http://fra.europa.eu/ro/eu-charter/article/12-libertatea-de-intrunire-si-de-asociere
[14] https://www.constitutiaromaniei.ro/art-39-libertatea-intrunirilor/
[15] https://www.knoxnews.com/story/opinion/columnists/david-hunter/2017/01/31/david-hunter-s-easy-see-how-quotations-become-tangled/97253246/
[16] Apocalipsa 14:6