Misiunea lui Dumnezeu pentru noi (II)

Studiul din săptămâna aceasta sub titlul „Misiunea lui Dumnezeu pentru noi (II)” continuă să învețe în mod nu numai fals, dar chiar blasfematoriu că Dumnezeu este misionar, că Dumnezeu îndeplinește o misiune, că tema aceasta „se regăsește în întreaga Scriptură” și că „în Scripturi, Dumnezeu ne oferă elementele de bază a ceea ce înseamnă misiunea Lui.” În contextul acesta sunt formulate o serie impresionantă de afirmații care sunt în disonanță totală cu ideea de Dumnezeu care poate fi descoperită în textul Scripturii cum ar fi de exemplu: „Misiunea lui Dumnezeu funcționează, (…), drept cadrul în care ar trebui să vedem și să înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi” sau „Misiunea lui Dumnezeu în Scriptură Îl are în frunte și în centru pe Isus” sau Evanghelia „va rămâne aceeași până când misiunea lui Dumnezeu va fi în totalitate îndeplinită” sau „În Noul Testament, misiunea lui Dumnezeu continuă”.

Demersul înglobează o sumă de mistificări care mai de care mai derutante pentru credinciosul sincer  care gândește în timp ce studiază Biblia cu credință. Astfel, pe tot parcursul studiului „planul lui Dumnezeu” sau „planul de mântuire” este prezentat ca fiind „misiunea lui Dumnezeu”.  Chiar de la începutul studiului ni se spune ca „Tema pe care o studiem în acest trimestru (…) demonstrează planul lui Dumnezeu pentru creația Sa.” Desigur, Dumnezeu, potrivit Scripturii, poate avea și chiar are un plan, dar El nu poate și nu are nici o misiune, nici o însărcinare din partea cuiva pentru salvarea omului păcătos. Un plan nu este o misiune. Planul lui Dumnezeu nu este misiunea lui Dumnezeu. Această confuzie, voită sau fără voință, deschide larg ușa spre ateism și spre idolatrie.

Cu totul de neînțeles este și încercarea teologică de a explica originea misiunii lui Dumnezeu. Mai exact, se afirmă că Dumnezeu a primit misiune de la „Dumnezeul trinitar”, originea misiunii și se subliniază faptul că „Învățăm de aici că această misiune nu este a noastră. Ea aparține Dumnezeului trinitar.” Prin urmare, daca ar fi să urmărim raționamentul acesta, ajungem la concluzia că nouă credincioșilor nu ne revine nici o misiune din partea lui Dumnezeu. De altfel, în mod cu totul deconcertant, studiul validează această concluzie afirmând că noi suntem „canalele misiunii” lui Dumnezeu. A fi canalul misiunii și a fi misionar nu este același lucru. Isus ne-a trimis ca misionari: „Duceți-vă şi faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” (Matei 28:19) Urmașii lui Hristos sunt misionari, nu canale ale unui Dumnezeu misionar.

Potrivit studiului „esența misiunii” lui Dumnezeu este „facerea de ucenici”, dar și faptul că misiunea ucenicilor este de a face ucenici înțelegând prin aceasta că „Marea Însărcinare nu le-a fost dată doar primilor ucenici, care se adunaseră în acele împrejurări speciale.” Problema este că potrivit textului biblic citat mai sus, facerea de ucenici nu este misiunea lui Dumnezeu, ci doar misiunea cu care Isus i-a însărcinat pe ucenicii Săi.

De asemenea, studiul promovează ideea că misiunea are un mesaj: Evanghelia veșnică. De ce nu? O misiune poate să consiste în însărcinarea de a transmite un mesaj. Dar, cine L-a însărcinat oare pe Dumnezeu să vestească Evanghelia veșnică „locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod” (Apocalipsa 14:6)? Nimeni. Misiunea vestirii Evangheliei este a noastră, nu a lui Dumnezeu.

În fața acestor mistificări orice credincios sincer și cu minte sănătoasă se îndoiește de inocenta întâmplării  lor în studiile scolii de sabat din trimestrul acesta. Care sunt oare motivațiile care stau la baza promovării lor? Cui profită această stâlcire a învățăturii biblice despre misiune?