Religia la bac: mare este taina evlaviei!
Pe data de 13 martie 2023, Biserica Ortodoxă Română a adresat o scrisoare Ministerului Educației din România prin care solicită, printre altele, ca religia să fie inclusă „în lista disciplinelor școlare, la alegere, în cadrul examenului național de bacalaureat”. Toți reprezentanții cultelor religioase „recunoscute” în România au semnat scrisoarea, mai puțin președintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, care, a în loc de semnătură a notat un enigmatic „Conform adeziunii”. De asemenea, mai este important de notat că din lista semnatarilor acestei scrisori lipsește Cultul Mozaic.
Dincolo de faptul că această scrisoare este expresia unui sistem de învățământ în derivă, ea pune o problemă majoră: cui servește sistemul de învățământ public din România? Servește regimului politic? Servește elevului? Servește cunoașterii? Desigur, răspunsul nu poate sa fie decât ideologic.
Conținutul acestei scrisori trece însă dincolo de răspunsurile ideologice care bântuiesc științele educației. El nu are în vedere faptul că România este o țară democratică a cărei Constituție se bazează pe Constituția celei de-a cincea Republici a Franței și că într-o astfel de Republică a) educația religioasă poate fi oferită copiilor înscriși în școlile publice numai în afara orelor de școală și în afara clădirilor școlii, b) în școlile primare publice, predarea este încredințată exclusiv personalului laic și c) în școlile publice, colegii și licee este interzisă purtarea de semne sau îmbrăcăminte prin care elevii manifestă aparent apartenența religioasă.[1] Pentru semnatarii scrisorii sistemul de învățământ nu pare să fie în slujba unui ideal politic.
Conținutul scrisori nu poate fi suspectat nici de vreo aplecare înspre ideologiile care pun elevul în centru sistemului de învățământ. Justificarea „pentru ca elevii care frecventează orele de Religie să aibă posibilitatea de a-și valorifica și verifica competențele dobândite la această disciplină, una dintre puținele care se studiază pe tot parcursul învățământului preuniversitar și singura care a fost validată de majoritatea covârșitoare a părinților” nu este un argument. O gândire a sistemul de învățământ centrată pe elev nu are ca obiectiv principal nici valorificarea și nici verificarea cunoștințelor; și, în nici un caz, satisfacerea opțiunilor părinților înaintea celor ale elevilor. Într-o argumentare venita dintr-o ideologie unde elevul este în centrul sistemului de învățământ, scrisoarea ar fi afișat o poziționare în raport cu învățarea, educația și socializarea elevului. Accentuarea diferențelor – în cazul acesta, religioase – prin includerea la un examen național a unei materii – religia – la care elevii participă în funcție de confesiune și de alegerea părinților nu este nici instructivă, nici educativă și foarte păguboasă pentru elevi în termeni de socializare. Ea nu poate produce cetățeni lucizi și echilibrați.
La fel stau lucrurile și în ceea ce privește orientarea ideologică pentru care sistemul de învățământ este în serviciul cunoașterii. Semnatarii scrisorii nu par preocupați de cunoaștere, ci de catehizare. Ei vor să promoveze religia ca materie de examen. Daca ar fi fost susținătorii ideii că sistemul de învățământ servește pentru transmiterea cunoștințelor, atunci nu ar fi cerut ca religia să fie o materie de examen, ci ar fi militat pentru ca predarea fenomenului religios să fie înscrisă în baza comună a cunoștințelor, aptitudinilor și a culturii. Ar fi solicitat ca sistemul de învățământ sa includă cu obiectivitate și echidistanță metodologică explicarea și analiza fenomenului religios pentru înțelegerea societății și a memoriei umanității în cadrul tuturor disciplinelor școlare: istorie, limbă și literatură, desen, muzică, științele naturii, filosofie, economie, sociologie, etc. Dar nu este cazul. Atunci, cui poate să servească sistemul de învățământ public din România în gândirea celor care au cerut ca religia sa fie materie de examen la bacalaureat? Dacă ar fi fost o scrisoare semnată de intelectuali am fi sucombat tentației de a produce un răspuns în termeni academici. Dar pentru că este semnată de clerici, este potrivit să considerăm spiritul religios al demersului și să admitem că răspunsul este o taină pentru că așa cum spune Biblia „fără îndoială, mare este taina evlaviei”(1 Timotei 3:16).
[1] Cf. Code de l’éducation : Articles L141-1 à L141-6