Ştefan Demetrescu: „Aprecieri asupra lucrării de Evanghelizare făcută de Adventişti”

Text publicat în „Curierul Adventist” 1/1923, p. 10-11.

Când primii noştri Misionari au pătruns în Peru—America de Sud, în această tară catolică nu exista libertatea religioasă nici în teorie, nici în practică. îndată ce au început, să vorbească oamenilor din Evanghelie, ei au şi fost arestaţi, închişi şi expulzaţi pe contul statului Chile, căruia ei aparţineau. Cei cari în aceiaş timp au ajuns până la Lima au dus-o mai bine, căci in această capitală, datorită influentei civilizaţiei străine, domnia un spirit mai liberal. Aceasta a avut loc înainte de 1900.

Dacă s’ar studia şi lucrarea Adventiştilor din România, din acelaş punct de vedere, s’ar recunoaşte că influenţa ei culturală în poporul românesc a fost tot atât de înălţătoare. Cum poporul românesc este cu mult superior Pieilor Roşii, deşi suferă de acelaş analfabetism, lucrarea Adventiştilor în poporul românesc ar da rezultate şi mai strălucite, dacă nu ar avea de luptat cu împotrivirea dârjă din partea Bisericii oficiale. Sperăm totuş, că va veni timpul, când şi în România ca şi în Peru catolic să se proclame deplina libertate de vestirea Evangheliei, spre a se folosi şi aici acest minunat mijloc de civilizare şi de înălţare sufletească.

Pe la finele anului 1904 au mers din Chile în Nordul Perului doi colportori Adventişti. Intrând într’un oraş, unde tocmai era un bâlciu mare în ziua aceia, ei au vândut multe Biblii, cu toate împotrivirile preoţilor catolici. Plecând de acolo într’un oraş mai la Sud, au vândut şi acolo multe Biblii. Doi preoţi catolici le-au eşit şi acolo înainte şi li-au interzis de a mai vinde, căci, ziceau, că Biblia este carte oprită pentru popor. Cei doi colportori au vândut însă mai departe.

In acea seară a avut loc un uşor cutremur de pământ. Preoţii au pus de s’au tras clopotele şi, adunând pe locuitori le-au spus că Dumnezeu îi pedepseşte cu acel cutremur, pentrucă au cumpărat Biblii. Din cauza aceasta o parte din oameni au adus Bibliile de grabă şi ele au fost arse de către preoţi. Cei doi colportori ar fi sfârşit-o din cauza mulţimei astfel aţâţate ; dar curând s’a produs desbinare în mulţime, căci jumătate din oameni au luat partea colportorilor. Astfel ei au mai putut sta acolo câteva zile, în care timp şi cei cari arseseră cărţile, au venit şi au cumpărat altele.

Astfel lucrarea de Evanghelizare în Peru a fost începută prin colportori în condiţii foarte grele. Cu ajutorul lui Dumnezeu, care face oamenilor bine cu sila şi le aduce mântuirea în dar, fără voia lor, — lucrarea Evangheliei a făcut mare progres în Peru de atunci, iar astăzi numai între Pieile Roşii de pe lângă lacul Titikaka, numărul Adventiştilor este de peste 4000, cu perspective de o repede îmmulţire.

Deşi persecutaţi altădată din cauza intoleranţei Bisericii Calolice, Adventiştii au ajuns mai târziu să fie bine cunoscuţi, dar lucrarea lor să fie considerată ca foarte salutară. Un senator Peruvian a declarat de curând în Parlament despre lucrarea Adventiştilor următoarele : „Mi-a fost dat să văd cu ochii minunea uimitoare şi neînţeleasă săvârşită întru înălţarea şi civilizarea Indienilor din Peru, adică a Pieilor Roşii. In timpul de faţă există în populaţia din jurul lacului Titikaka 50 de şcoli frecventate de câteva mii de Indieni — Indieni cari nu mai beau spirtoase, nu mai fumează tutun şi nu se mai intocsichează cu foi de cacao. Ei ştiu acum să cetească şi să scrie, iar parte din ei vorbesc şi englezeşte. Ei îşi cunosc acum datoriile cetăţeneşti şi le îndeplinesc conştiincios. Ei nu mai fură, nu mai distrug avutul altuia, nu mai pradă şi nu mai ucid şi nu mai fac victimele de altădată.

„Aş dori ca să întreb, Domnilor Senatori, prin ce legi, prin ce comisiuni şi prin ce fel de jandarmi s’a săvârşit minunea aceasta ? Prin ce forţe s’au cucerit atâtea suflete pentru civilizaţie şi pentru umanitate ? — Minunea aceasta, această uimitoare cucerire s’a săvârşit Domnilor, prin forţa iubirii şi devotamentului unor Misionari ai Evangheliei.

„Dacă numai în zece ani, cu atâtea împotriviri din partea oficialităţii, fără altă autoritate decât dreptatea patriarhală, fără altă putere decât a iubirii creştine şi fără altă doctrină a Adevărului Evangheliei, mai bine de 4000 de Indieni au fost cuceriţi pentru civilizaţie, atunci trebuie să declarăm, şi să recunoaştem, că problema civilizaţiei este rezolvată şi uşor de realizat”.

Dacă s’ar studia şi lucrarea Adventiştilor din România, din acelaş punct de vedere, s’ar recunoaşte că influenţa ei culturală în poporul românesc a fost tot atât de înălţătoare. Cum poporul românesc este cu mult superior Pieilor Roşii, deşi suferă de acelaş analfabetism, lucrarea Adventiştilor în poporul românesc ar da rezultate şi mai strălucite, dacă nu ar avea de luptat cu împotrivirea dârjă din partea Bisericii oficiale. Sperăm totuş, că va veni timpul, când şi în România ca şi în Peru catolic să se proclame deplina libertate de vestirea Evangheliei, spre a se folosi şi aici acest minunat mijloc de civilizare şi de înălţare sufletească.