Iezuiții și adventismul instituțional: două răspunsuri contrastante în fața acuzațiilor de agresiuni sexuale

Paris / București – Într-un context în care gestionarea acuzațiilor de agresiuni sexuale zguduie instituțiile religioase, apare un contrast clar între abordarea asumată de Biserica Catolică în cazul iezuitului Gaël Giraud pus sub cercetare în noiembrie 2025 și modul în care au reacționat conducerea Bisericii Adventiste mondiale, Divizia Inter-Europeană și BAZS din România si Spania.

Sesizare rapidă a justiției în cazul iezuiților francezi de către Compania lui Isus. La mijlocul lunii decembrie 2025, Compania lui Isus, ordin religios catolic, a anunțat că a sesizat justiția franceză cu privire la suspiciunile de agresiuni sexuale care îl vizează pe economistul și preotul iezuit Gaël Giraud, după publicarea unor mărturii în săptămânalul La Vie. Parchetul din Paris a confirmat că a primit această sesizare la sfârșitul lunii noiembrie. A fost deschisă, de asemenea, o anchetă canonică internă pentru a determina dacă este necesară inițierea unei proceduri disciplinare ecleziastice; aceasta se desfășoară în paralel cu ancheta civilă (comunicare prin media oficiale ale Bisericii catolice : https://www.la-croix.com/l-economiste-gael-giraud-soupconne-de-violences-sexuelles-la-justice-saisie-20251217). Pe scurt, Biserica Catolică a făcut public acest caz înainte să fie un proces și/sau o condamnare în justiție.

A se nota că Gaël Giraud, preotul iezuit în vârstă de 55 de ani și economist renumit, a fost acuzat de abuz sexual comis de mai multe femei, inclusiv o fostă colegă și o doctorandă. Acuzațiile includ manipulare psihologică și spirituală care a condus la relații sexuale neconsensuale, precum și acuzații de plagiat și un mediu asemănător unei secte în timpul perioadei petrecute la Universitatea Georgetown. Giraud neagă ferm aceste acuzații și le numește o campanie de denigrare.

În comunicarea lor instituțională, iezuiții subliniază că au primit mărturiile „cu toată atenția, ascultarea și empatia pe care o impune o asemenea situație” și că ei cooperează cu autoritățile civile și religioase. Aceștia reamintesc, de asemenea, existența unei celule de ascultare și prevenție, înființată în 2016, destinată colectării mărturiilor privind abuzuri, hărțuire sau violențe comise de membri ai comunității.

Această abordare ilustrează voința Bisericii Catolice de a merge dincolo de simpla comunicare instituțională: sesizare a justiției, anchetă internă, mecanisme de ascultare și prevenție, cooperare deschisă cu justiția civilă. Este o strategie deja codificată în numeroase țări sau jurisdicții, unde Biserica Catolică a instituit proceduri menite să trateze rapid acuzațiile de abuz sexual asupra persoanelor vulnerabile sau minorilor.

Reacția adventistă: condamnare declarativă și lipsa unor măsuri concrete vizibile. În contrast, demersurile Bisericii Adventiste din România, din Spania, ale Diviziei Intereuropene și chiar ale Conferinței Generale indică foarte clar o reacție instituțională insuficientă, centrată pe declarații generale și lipsită de măsuri transparente sau anchete extinse în cazurile de hartuire sexuală a unor persoane majore, dar și minore.

Pentru reamintire, potrivit unei ample investigații publicate de Recorder (https://recorder.ro/doctrina-tacerii-pentru-influenta-politica-si-bani-publici-biserica-adventista-tolereaza-in-mijlocul-ei-un-barbat-acuzat-de-abuz-sexual-de-mai-multe-femei/) și preluate de diverse instituții media, mai multe femei au declarat că au fost agresate sau violate de Daniel Țecu, un om influent în comunitatea adventistă din România și în diaspora din Spania. Faptele, întinse pe parcursul mai multor decenii (din anii 1990 până la începutul anilor 2020), ar include agresiuni, hărțuire și acte fără consimțământ. O altă investigație, privind acuzații de pedofilie, realizată de Să fie lumină (https://safielumina.ro/secretul-domnului-de-la-scoala-de-sabat/) a scos la iveală alte fapte deosebit de grave, aflate în prezent pe rolul justiției.

În acoperirea mediatică a acestor cazuri, se observă că ele sunt prezentate nu doar ca probleme individuale grave, ci ca revelatoare ale unei culturi organizaționale în care transparența lipsește, iar instituția adventistă locală, națională și internațională rămâne mult timp tăcută, alimentând ceea ce unii autori numesc „doctrina fricii”: pastori și membri ai clerului evitând să vorbească public sau să răspundă proactiv de teama sancțiunilor sau a repercusiunilor interne.

Reacția oficială a Bisericii Adventiste din România la aceste investigații, publicată în diverse comunicate, condamnă abuzul sexual și afirmă empatia față de victime. Totuși, aceste texte se concentrează pe valori generale și reamintesc convingerile Bisericii, fără a anunța proceduri concrete de anchetă sau colaborări judiciare detaliate. Acest aspect este subliniat de analiști externi, care consideră că răspunsurile instituționale se limitează la declarații, mai degrabă decât la acțiuni transparente sau verificabile.

Percepții contrastante. Lipsa de acțiune a Bisericii Adventiste evidențiază mai multe aspecte:

• absența unei comunicări publice directe privind anchete interne sau sesizări judiciare detaliate;
• faptul că agresiuni grave au putut avea loc pe perioade îndelungate fără ca un răspuns instituțional clar să fie implementat rapid;
• acuzații potrivit cărora unii lideri ar fi favorizat protejarea unor persoane influente sau menținerea imaginii Bisericii în detrimentul transparenței.

Rolul mass-media instituționale. Un alt element de diferențiere ține de utilizarea canalelor media oficiale. În cazul BAZS și al structurilor adventiste, comunicarea pe tema acuzațiilor de abuz sexual s-a realizat aproape exclusiv prin canale instituționale proprii, într-un registru defensiv, axat pe protejarea imaginii și pe reafirmarea valorilor generale ale organizației. Aceste intervenții au fost percepute de o parte a opiniei publice interne și externe bisericii drept o comunicare predominant propagandistică, fără detalii verificabile privind anchete interne, măsuri disciplinare sau colaborarea efectivă cu autoritățile judiciare.

În contrast, Biserica Catolică a acceptat ca informațiile privind cazul iezuitului Gaël Giraud să fie făcute publice prin intermediul unor publicații media din ecosistemul mediatic al bisericii, precum La Croix și La Vie, media care nu sunt numai simple organe de comunicare oficială, ci spații jurnalistice în care sunt prezentate faptele, reacțiile instituționale și procedurile declanșate. Această deschidere mediatică este o formă de asumare publică, menită să arate implicarea directă a instituției în tratarea fără ocol a problemelor legate de hărțuirea sexuală și pedofilie, inclusiv atunci când acestea vizează membri influenți ai clerului.