Aplicații de rugăciune și meditație cu realitate virtuală (VR) – Materialismul religios și identitatea confesională (22)

Realitatea virtuală (VR) s-a impus ca o tehnologie cu un enorm potențial de a transforma diferite aspecte ale vieții umane, inclusiv practicile spirituale. Aplicațiile imersive de astăzi oferă experiențe de rugăciune, meditație și contemplare, adaptate la diferite tradiții religioase și filozofice ridicând întrebări majore în raport cu trăirea efectivă a legăturii umane cu divinitatea. Cum redefinesc aceste practici virtuale spiritualitatea? În ce măsură influențează ele relația indivizilor cu credința lor sau apartenența lor la o comunitate religioasă?

Dintotdeauna, inovațiile tehnologice au influențat modul în care credincioșii interacționează cu credința lor. Apariția realității virtuale deschide însă o nouă eră, oferind în contrasensul generalizării secularizării, experiențe religioase extrem de captivante și interactive. Exemplele notabile includ simulări ale locurilor sfinte, cum ar fi pelerinaje virtuale la Mecca sau tururi ale Vaticanului. Astfel utilizatorii pot „participa” la ritualurile Hajj sau Umrah de acasă în timp ce urmează un traseu fidel etapelor tradiționale. Cu ajutorul căștilor VR, pelerinii trăiesc o experiență în care se mișcă virtual în Kaaba, efectuează circumambulații (Tawaf) sau „vizitează” Muntele Arafat. Multe aplicații oferă imagini interactive și de înaltă rezoluție, permițând vizualizarea locurilor sacre din toate unghiurile. Ghidurile digitale explică fiecare pas al pelerinajului, ajutând la înțelegerea semnificației spirituale a fiecărui ritual. Persoanele în vârstă, bolnave sau cu mobilitate redusă se pot bucura de această experiență spirituală fără constrângeri fizice. Candidații Hajj folosesc această tehnologie pentru a se pregăti mental și logistic înainte de a începe pelerinajul propriu-zis. La aceste facilitați se adaugă și faptul că în comparație cu costurile mari ale unui pelerinaj tradițional, experiența virtuală este mult mai economică. De asemenea, de pe un simplu computer, un smartphone sau o cască VR, este posibil accesul la galeriile, bazilicile și muzeele care alcătuiesc Vaticanul. Capela Sixtină, renumită pentru frescele lui Michelangelo, inclusiv monumentala Judecata de Apoi, este unul dintre punctele culminante ale tururilor virtuale. Prin folosirea imaginilor de înaltă definiție, fiecare detaliu al acestor capodopere poate fi examinat de aproape, oferind o experiență unică care ar fi dificilă chiar și în timpul unei vizite fizice. Simbol al creștinismului, Bazilica Sfântul Petru impresionează prin arhitectură și lucrări, precum Pietatea lui Michelangelo. Tururile virtuale permit explorarea interiorului și accesul la cupolă pentru a admira vederea panoramică a Pieței Sfântul Petru. Cu peste 70000 de lucrări, Muzeele Vaticanului conțin o enormă colecție de artă de la Antichitate până la Renaștere de care utilizatorii echipați cu căști VR beneficiază „plimbându-se” prin diferitele săli cu un sentiment de prezență reală. Astfel aceste aplicații le permit utilizatorilor să „trăiască” experiențe spirituale fără a-și părăsi casele. Potrivit aceluiași demers, aplicațiile de meditație folosesc și ele realitatea virtuală pentru a cufunda utilizatorii în medii calmante și interactive. De exemplu, platforme precum Guided Meditation VR sau TRIPP combină peisaje captivante, ghiduri vocale și vizualizări pentru a facilita o stare de meditație. Este vorba de tehnologii sau instrumente secularizate care își găsesc folosința în contexte religioase, evocând imagini, semne sau simboluri sacre.

În fața acestor inovații, comunitățile religioase adoptă abordări diverse. Unele biserici creștine, de exemplu, au integrat VR pentru a difuza servicii religioase sau pentru a oferi experiențe de evanghelizare. Organizațiile creștine găzduiesc, de asemenea, tabere virtuale de evanghelizare unde participanții pot urma învățăturile religioase, se pot ruga și interacționa într-un mediu „comunitar”. Fondată de DJ Soto, VR Church a fost prima biserică total virtuală care oferit servicii în VR pe diferite platforme VR. Utilizatorii își pot crea avatarul, pot participa la predici, pot participa la studii biblice și chiar pot împărtăși momente de rugăciune comunitară. Această inovație atrage în special generațiile tinere și oamenii izolați. VR este, de asemenea, folosită pentru a antrena misionari într-un mod realist, simulând situații de evanghelizare în medii variate. Hinduismul și budismul, cunoscute pentru accentul pus pe meditație și contemplare, explorează și ele aceste instrumente pentru a-și îmbogăți practicile spirituale. Utilizarea realității virtuale în hinduism și budism constituie o fuziune profitabilă între tradiție și modernitate. Fie pentru a vizita temple emblematice, a retrăi epoci antice sau a practica meditația ghidată, VR permite credincioșilor și curioșilor să se cufunde în aceste tradiții vechi într-un mod credibil, inovator și profund. Tehnologia deschide astfel noi uși pentru a explora spiritualitatea, aducând învățăturile sacre mai aproape de viața de zi cu zi a utilizatorilor. Cu toate acestea, în timp ce unele tradiții văd tehnologia ca pe o oportunitate de a moderniza credința și de a ajunge la un public mai larg, pentru altele reticența rămâne, ele considerând tehnologia ca pe o intruziune în sfera sacră.  

Desigur, convergența dintre tehnologie și religie ridică întrebări în raport cu materialismul religios. Aplicațiile de rugăciune și meditație VR sunt concepute ca produse comerciale, accesibile prin abonament sau achiziție unică. Această comercializare riscă să transforme spiritualitatea într-o marfă, unde accesul la experiențe transcendentale devine dependent de mijloace financiare. În plus, aceste tehnologii fac parte dintr-o paradigmă a consumului individualizat. Utilizatorii își pot personaliza experiențele spirituale, alegând medii sau practici adaptate preferințelor lor. Această flexibilitate, deși pozitivă la anumite niveluri, ridică problema autenticității și a diluării tradițiilor religioase. Utilizarea realității virtuale pentru rugăciune sau meditație este un fel de compromis al dimensiunii sacre a acestor practici. De exemplu, în creștinism, rugăciunea implică o conexiune personală cu Dumnezeu, care poate fi greu de împăcat cu o interfață digitală. În alte cazuri, utilizarea acestor instrumente ar putea fi privită ca o formă de sincretism, la jumătatea drumului dintre spiritualitatea tradițională și consumerismul modern.

Aplicațiile de realitate virtuală redefinesc și termenii de apartenență la o comunitate religioasă. În spațiile virtuale, credincioșii participă la rugăciuni sau ritualuri colective fără a fi prezenți fizic. Pe de o parte, această transformare a experienței comunitare poate întări sentimentul de incluziune pentru persoanele care sunt izolate sau care locuiesc departe de lăcașul lor de cult. Pe de altă parte, însă, aceste practici ridică întrebări în legătură identitatea credinței celor care le experimentează. Când granițele geografice și culturale se estompează în lumea virtuală, credincioșii adoptă mult mai ușor practici din alte tradiții. Deși acest lucru promovează și îmbogățește schimbul cultural, în același timp el erodează caracteristicile distincte ale  identităților religioase. De asemenea, o altă provocare VR este în raport cu rolul liderilor religioși în acest nou ecosistem. Într-un context virtual, preoții, imamii sau orice alți conducători religioși sau spirituali trebuie să se adapteze la metodele de comunicare digitală, păstrându-și totodată autoritatea și credibilitatea. Aceasta induce transformări bulversante ale activității lor cum ar fi, de exemplu, utilizarea avatarurilor, gestionarea comunităților online sau oferirea de îndrumare spirituală de la distanță pentru ca tehnologiile imersive oferă o oportunitate unică de a face practicile spirituale accesibile în condițiile socioculturale actuale. Persoanele cu dizabilități, credincioșii care trăiesc în zone îndepărtate sau persoanele care caută spiritualitate pot găsi în realitatea virtuală o poartă către o practică religioasă regulată și captivantă. Trebuie însă luat în considerație și faptul că integrarea realității virtuale în practicile spirituale implică și riscuri. Dependența de tehnologie poate slăbi dimensiunea umană și tangibilă a credinței. În plus, utilizarea companiilor comerciale pentru a furniza aceste servicii ridică întrebări etice majore cu privire la protecția și utilizarea datelor.