Filtre religioase pe rețelele sociale – Materialismul religios și identitatea confesională (18)
Digitalizarea practicilor sociale a transformat nu numai felul în care oamenii își trăiesc efectiv credințele religioase (https://labirintulmagazin.org/2024/11/15/lacasuri-de-cult-si-temple-virtuale-in-metavers-materialismul-religios-si-identitatea-confesionala-16/) dar și modurile în care indivizii interacționează cu religia. Astfel, rețelele sociale, platformele de partajare și vizibilitate globală au devenit un spațiu frecventat masiv și divers cu exprimări mai mult sau mai puțin directe în raport cu figuri ale sacrului, credințelor sau identităților religioase. Printre numeroasele practici observate, folosirea filtrelor religioase – fie în mod explicit confesionale, fie inspirate de simboluri spirituale universale – reflectă o dimensiune emergentă semnificativă a materialismului religios. Această dimensiune este semnificativă pentru că filtrele religioase permit indivizilor să-și marcheze experiențele, cunoștințele sau afilierile spirituale personale și comunitare în condițiile în care se implică într-un mediu – digital – perceput ca secularizat, consumerist și globalizat. Filtrele Instagram sau Snapchat, de exemplu, oferă opțiuni religioase, cum ar fi adăugarea de halouri, îngeri sau simboluri sacre la selfie-uri sau videoclipuri. Pe Instagram, TikTok sau Facebook, filtrele religioase permit reprezentări vizuale instantanee și accesibile ale diferitelor credințe. Și exemplele pot continua. Cea ce merită însă reținut este faptul că filtrele religioase de pe rețelele sociale care includ această mare varietate de elemente vizuale – de la halouri luminoase asociate cu figuri sfinte sau de sfinți, versuri sau inscripții sacre, simboluri specifice unei tradiții religioase (cum ar fi crucea, semiluna sau menora) până la decorațiuni inspirate de sărbătorile religioase – sunt instrumente create de utilizatori sau mărci care si-au câștigat atractivitatea prin faptul că permit indivizilor să încorporeze o dimensiune spirituală, cel mai adesea religioasă, în imaginea lor digitală. Ele devin markeri de identitate care în mod voluntar sau involuntar semnalează, într-un mod vizual și imediat, raportul utilizatorului față de anumite convingeri.
Filtrele religioase, deși imateriale, acționează ca obiecte simbolice și culturale, reflectând apartenențe confesionale și uneori revendicări politice, dar proliferarea lor pune sub semnul întrebării dinamica dintre credință, tehnologie și vizibilitate într-o epocă dominată de imagine și instantaneu. Această practică face parte dintr-o logică a performativității digitale în care utilizatorii rețelelor sociale proiectează versiuni idealizate sau semnificative ale gândirii lor. Adăugând un filtru religios, ei realizează un dublu act: pe de o parte, așa cum notat mai sus, își afirmă identitatea confesională într-un mod vizual și public, în timp ce, pe de altă parte, ei participă la o conversație globală despre locul religiei într-o societate digitalizată și pluralistă. Filtrele religioase funcționează ca artefacte virtuale care, deși intangibile, joacă un rol similar cu cel al obiectelor religioase tradiționale. Ele transmit semnificații culturale bazate pe credință care conectează utilizatorii la o comunitate de credință, adaptând în același timp aceste conexiuni la mediul digital. Tranziția de la materialitatea fizică la materialitatea digitală reflectă evoluția practicilor religioase într-un moment civilizațional istoric în care granițele dintre sacru și profan, public și privat sunt din ce în ce mai estompate. Efectele tranziției de la materialitatea fizică la materialitatea digitală sunt ambivalente. Pe de o parte, materialitatea digitală întărește sentimentul de apartenență și solidaritate, în special în timpul evenimentelor religioase sau sărbătorilor comunitare. De exemplu, filtrele special concepute pentru Ramadan, Crăciun sau Yom Kippur permit utilizatorilor să se conecteze cu milioane de alți oameni într-o experiență colectivă, afirmându-și în același timp credința. Pe de altă parte, vizibilitatea materialității digitale expune utilizatorii la critici, stereotipuri sau conflicte, în special în contexte în care simbolurile religioase sunt controversate din punct de vedere politic sau social.
Filtrele religioase, deși gratuite, fac parte dintr-un ecosistem de publicitate: ele întăresc implicarea utilizatorilor, le captează atenția și servesc indirect interesele economice ale platformelor. Estetica lor, adesea sponsorizată sau legată de tendințe, reflectă un consum stilizat de religie. Principalii actorii ai ecosistemului de publicitate din care fac parte filtrele religioase sunt platforme sociale – Snapchat, Instagram, TikTok etc. – care oferă infrastructura pentru a crea și partaja aceste filtre și care, prin algoritmii specifici, favorizează filtrele populare, oferindu-le vizibilitate sporită. Alți actori importanți ai ecosistemului de publicitate din care fac parte filtrele religioase sunt creatorii de conținut cum ar fi de exemplu, designerii grafici și dezvoltatorii care creează filtre pentru ocazii speciale sau personalizate, dar și instituții religioase care produc filtre organizaționale pentru a-și răspândi mesajul. La aceștia se adaugă brandurile și sponsorii care profită de festivalurile religioase pentru a-și promova produsele prin filtre sponsorizate – de exemplu, o companie își poate integra logo-ul într-un filtru de Crăciun –, cum și utilizatorii finali, credincioșii și membrii comunităților religioase care sunt principalii beneficiari. Mecanismele de publicitate care operează în ecosistemul economic al filtrelor religioase sunt, înainte de toate cele, ale direcționării către comunități: campaniile de publicitate bazate pe filtre religioase folosesc direcționarea demografică pentru a ajunge la anumite grupuri, iar platformele sociale folosesc datele despre interesele și obiceiurile utilizatorilor pentru a promova filtrele. De asemenea, viralitate și implicare: filtrele religioase funcționează ca instrumente digitale de vorbire „din gură în gură”, când un utilizator partajează o fotografie sau un videoclip cu un filtru religios, îl promovează indirect în rețeaua respectivă. Un alt mecanism folosit curent este integrarea mărcii – companiile își asociază produsele cu momentele religioase importante pentru a-și consolida imaginea, de exemplu, atunci când o marcă de îmbrăcăminte lansează un filtru Eid sau Hanukkah, integrând îmbrăcămintea tradițională în efectul vizual.
Politizarea filtrelor religioase este o altă espresie majoră a materialismului religios. Politizarea filtrelor religioase face parte dintr-un context mai larg de tensiuni identitare și culturale. Suprapunând un simbol religios unei imagini personale, utilizatorii participă la un discurs vizual despre locul religiei în societatea contemporană. Aceste filtre devin repere ale diferenței, instrumente de rezistență culturală sau mijloace de dialog cu comunitățile externe. Mai mult, economia digitală a rețelelor sociale joacă un rol cheie în proliferarea acestor filtre. Platformele digitale, în timp ce facilitează exprimarea individuală, valorifică aceste forme de vizibilitate pentru a crește implicarea utilizatorilor și pentru a-și consolida modelele economice. Filtrele religioase devin astfel produse culturale care oscilează între autenticitate și mercantilizare, estompând și mai mult granițele dintre credință, identitate și consum. Prin urmare, filtrelor religioase ridică o serie de întrebări nu numai teologice dar și filozofice. Aceste filtre reflectă o adevărată expresie a credinței, sau sunt doar o reprezentare superficială, adaptată logicii vizuale și performative ale rețelelor sociale? Cum poate fi reconciliată autenticitatea spirituală cu imperativele estetice și comerciale ale acestor platforme? În plus, problema intenției este centrală. Este folosirea unui filtru religios un act de evlavie sau o simplă declarație de identitate? Putem vorbi de sacralitate într-un mediu conceput mai ales pentru divertisment și consum de conținut? Aceste întrebări evidențiază tensiunile dintre profunzimea religioasă și superficialitatea percepută a practicilor digitale.
Pe scurt, filtrele religioase de pe rețelele sociale reprezintă o formă contemporană de exprimare confesională care reflectă adaptarea identităților religioase la mediile digitale. Prin integrarea simbolurilor religioase în practicile digitale globalizate, aceste instrumente reflectă dinamica complexă dintre materialismul religios, vizibilitatea confesională și politizarea implicită. Filtrele oferă o ilustrație a modului în care religia continuă să facă parte din contextele modernității tehnologice, reînnoind în același timp întrebări despre autenticitate, mercantilizare și tensiuni identitare într-o societate globalizată. Aceste practici, deși efemere, mărturisesc rezistența, dar și evoluția expresiilor religioase într-o lume în care tehnologia digitală devine un spațiu cheie pentru negocierea culturală și spirituală.