T(B)ULAI DOAMNE!
În 2018, Ministerul Învățământului Superior și Cercetării din Franța deschide prin campania „Opriți violența sexistă și sexuală în învățământul superior!” seria de acțiuni, susținută de organizațiile studențești și de universități, vizând: a) informarea publicului universitar despre violența sexistă și sexuală documentată în instituțiile de învățământ superior din Franța, b) sensibilizarea la aceste subiecte a tuturor publicurilor, c) mobilizarea părților interesate și sprijinirea victimelor. Tot în același an, în universitățile franceze, sunt create celule de ascultare a victimelor. De atunci, peisajul universitar francez a integrat acest subiect, o serie de anchete vizând corpul didactic fiind deschise, cu sancțiuni în funcție de gravitatea faptelor dovedite (nu cu martori, care pot fi necredibili, ci cu dovezi materiale, așa cum funcționează justiția franceză!). În urma acestei acțiuni, în 2023, Observatorul violenței sexiste și sexuale în învățământul superior a dat publicității rezultatele unei anchete – „Barometrul violenței sexiste și sexuale în învățământul superior” – cf cărora 1 student din 10 declară că a fost victima violenței sexuale de când a integrat universitatea. Jumătate dintre agresiuni au avut loc în primul an de studiu. De observat că studiile și anchetele fac recensământul și se bazează nu numai pe faptele de agresiune și de hărțuire sexuală « complexe », ci și pe cele care, de regulă, sunt caracteristice « începutului » agresiunii (la fel de grave) precum « privirea fixată îndelung asupra potențialei victime ».
Bineînțeles, Franța nu este singura țară care s-a preocupat, prin politici publice, de acest flagel al campusurilor universitare ce a produs de-a lungul timpului multe drame și a zdrobit multe destine ale unor tinere studente (dar și cadre didactice-femei!). Canada, Statele-Unite și alte țări au mobilizat instituțiile Statului, societatea civilă și aparatul politic în acest sens. Cu rezultate care, pe termen mediu și lung, vor descuraja astfel de practici.
În România, subiectul hărțuirii sexuale la universitate, documentat de altfel insuficient, cu toate că este un fapt recurent, lipsește complet de pe agenda politică și cea a instituțiilor Statului. Ancheta Snoop, bazată pe denunțarea de către victimele-studente a profesorului universitar doctor Alfred Bulai, care zguduie establishmentul academic, dezvăluie ceea ce casta profesorală academica cauționează complice de ani de zile (după propriile mărturisiri): hărțuirea sexuală. Este un flagel tolerat în campusurile universitare românești. Evident, din punct de vedere juridic, responsabilitatea directă aparține presupusului vinovat de aceste fapte, rezultatele anchetei penale în curs urmând să stabilească culpabilitatea. Din punct de vedere societal, politic, simbolic, responsabilitatea este împărțită între mai mulți actori.
De aceea, acest eveniment poate fi un declanșator autentic pentru decidenți și pentru partidele și alianțele politice, împreună cu actori ai societății civile (asociații, centre de cercetare, think tank-uri de cercetare specializate, personalități academice preocupate de aceste subiecte etc.), într-un an electoral complex în România, în direcția înscrierii urgente și durabile a temei agresiunilor și abuzurilor sexuale pe agenda publică și politică. Și aceasta nu numai în ceea ce privește universitățile. Pentru că flagelul hărțuirii sexuale atinge și un alt domeniu, cel religios, unde funcționează același spirit de castă. În acest contexte, să amintim totuși demersurile Bisericii Catolice care a început, în colaborare cu autoritățile Statelor, campanii de denunțare și de pedepsire a abuzurilor sexuale exercitate de corpul clerical asupra copiilor și adulților. Evident, demersurile nu sunt finalizate și reparațiile nu sunt complete, dar procesul continuă durabil și cu rezultate. De pildă, în Franța, Conferința Episcopilor (CEF) și Conferință fraților și surorilor din Franța (CORREF) au creat o comisie independentă care să studieze abuzurilor sexuale făcute în Biserica Catolică de membri ai clerului și ai ordinelor religioase – Comisia Independentă pentru Abuzul sexual în Biserica Catolică (CIASE). În 2021, Comisia a publicat un Raport foarte util, care se întinde între anii 1950-2020 (https://sorbonne-paris-nord.hal.science/hal-03948185/).
Pe fondul abuzurilor repetate, multe semnalate în media și pe rețele sociale, conjugarea eforturilor actorilor decidenți și militanți din celor două domenii societale – universitar și religios – în vederea participării, împreună cu puterea politică, la construirea unui proiect de denunțare a abuzurilor și violențelor sexuale în România devine o urgență națională. Victimizarea și denunțarea nominală a prădătorilor sexuali în media și prin media, ca în cazul profesorului Bulai de la SNSPA (și a altora…) sau ca în cazul unor preoți abuzatori sexuali din Biserica Ortodoxă Română (BOR) sau pastori și laici cu responsabilități din bisericile neoprotestante (cazul unui pastor adventist român care abuza în mediul școlar preuniversitar eleve minore, denunțat de Ziarul de Cluj, ori cazul unui laic din diaspora română din Spania, foarte apropiat de mediul politic PSD-PNL, caz instrumentat actualmente de justiția din această țară), reprezintă doar un prim moment, de alertă. Însă, pentru a lupta cu efecte solide împotriva acestor abuzuri este nevoie de o acțiune politică. Discursurile politicianiste moralizatoare, rostite de politicieni și candidați în campaniile electorale de anul acesta, în cadrul conferințelor universitare, seminariilor academice sau la altare și amvoane, pronând apărarea moralei publice, a integrității ființei umane sau/și a valorilor creștine ale bisericilor sunt, de la bun început, petarde electoraliste, sclipind pe moment că să se stingă o dată campania încheiată. Acest scandal are o miză enormă pentru că nu este doar o simplă criză ce impactează imaginea campusului universitar. Continuare aici: https://www.euractiv.ro/opinie/t-b-ulai-doamne-68038?fbclid=IwY2xjawEV7-lleHRuA2FlbQIxMQABHWqF-Er6q-SXHuPEewgNPcoV9xFiwyTX3L0KJ6DyJ6rh7_edlr5nRUhXkQ_aem_KNTtYocYRPfFa3XLK-4c6g