Pastorii în vacanță, hai-hui pe rețelele sociale…

Spune-mi ce pui pe Internet ca sa iți spun ce pastor ești !

ATENȚIE ! Biserica nu este ceea ce se vrea ea, ci ceea ce percep ceilalți despre ea. Educarea corpului pastoral în utilizarea media sociale, de la consum la producția de conținut, este o problemă despre ce biserică vrei să fii în secolul 21 : GODlywood Church, un divertisment care face bine sau Serious Game Church, o biserica care mântuie ?

Proliferarea comunicării online, în media și pe rețelele sociale, ne permite astăzi să colectăm informații și să descoperim cunoștințe despre fenomene și subiecte locale sau globale dintre cele mai diverse. De pildă, ce spun aceste date despre sensul pe care îl dă corpul pastoral concediului de vară ? Producția de postări de zi cu zi pe rețelele sociale a pastorilor și a grupurilor lor de afini în care apar oferă o abundență de date și informații despre semnificațiile simbolice pe care pastorii le acordă concediului, vacanței în general, la nivel individual. De asemenea, ele sunt o sursă prețioasă de date pe baza cărora se poate explica și analiza ruptura evidentă dintre discursul pastoral „în timpul serviciului” și discursul „de vară”, „în stare de odihnă anuală reglementată” de dreptul muncii. Că aceste date să fie relevante, iar analiza și interpretarea să fie fiabile, este nevoie de o metodă. Științele umane și sociale s-au dotat cu o metodă pentru a analiza ceea ce producem noi toți online, mai ales că aceste producții generează schimbări sociale și culturale semnificative, în mod regulat, dincolo de consumarea lor aparent neînsemnată și nevinovată de zi cu zi. Metoda se numește netnografie (Kozinets, 1997) și înseamnă o relatare scrisă a culturii cibernetice online, care permite cercetătorilor să examineze relațiile dintre lumea digitală și semnificațiile simbolice în raport cu utilizatorii ei (idem). Ea este foarte utilă, mai ales când nu există transparența informațiilor sau când accesul la informație este cvasi-inexistent. Netnografia se aplică foarte bine pentru a înregistra, a analiza și a interpreta limbajul, sensul, ritualurile, practicile, viziunea, strategia etc. unei organizații cum este biserica, oricare ar fi ea, pentru că este o instituție semi-închisă, deci semi-transparentă prin natură sa. Pe scurt, în formă vulgarizată, netnografia îți spune cine ești pornind de la ceea ce publici pe rețelele sociale și Internet.

Pe baza acestei metode, am cules date care ne-au condus la formularea următoarelor analize și concluzii despre ce înțeleg pastorii prin vacanță, mai ales în raport cu misiunea lor, rolul lor de reprezentare permanentă a instituției bisericii și de « soldați » ai lui Dumnezeu, mereu la datorie.

Despre ce sunt postările pastorilor (eșantionul se refera la pastorii adventiști de ziua a șaptea din România) ?

• Majoritatea postărilor pastorilor sunt identice cu ale laicilor aflați în vacanță în decoruri tematice care variază de la peisaje naturale agreabile până la locații luxuriante și mese demne de descrierile din Țiganiada lui Ion Budai Deleanu.
• Majoritatea postărilor pastorilor exhiba viața intimă , de alcov, care este expusă public prin imagini (poze, video etc.) cu dormitorul, cu patul, cu ritualul ieșirii din așternut pe fondul mării, care de desfășoară în câmpul vizual al celui ce filmează (de regulă sub formă de stories- uri efemere).
• Majoritatea postărilor prezintă situații și imagini de vacanță unde păstorii se pretează la o religiozitatea practicată « relax în teniși și tricou », într-o tabără creștina, într-un râu botezând în arșița zilei un suflet prins in bucolica bucurie, adică foarte adaptată lumii entertainment-ului și a spectacolului mediatic, exact așa cum o cer funcțiile rețelelor și media sociale, fără să chestioneze în ce măsură această adaptare impactează conținutul.
• Majoritatea postărilor păstorilor sunt concentrate pe aspectele materialiste ale vacanței , pe consum de noi locații, peisaje, teritorii gastronomice etc. și nu pe aspectele simbolice care motivează la odihnă.

Ce ne spun, pe scurt, aceste postări despre corpul pastoral analizat:

• Așa cum spuneam într-un articol mai vechi, pastorii s-au secularizat : instituția religioasă care i-a angajat nu așteaptă de la ei sa fie niște predicatori-doctori-învățați, permanent in misiune (chiar daca in perioada de odihna) ci niște animatori-moderatori-asistenți sociali-psihoterapeuți și consilieri de viață care ascultă sau niște comunicatori și mediatori, care o data intrați în vacanța, sunt pe deplin stăpâni pe timpul lor. Timpul pastorului nu mai este dedicat turmei, ci instituției religioase când nu este în concediu, si lui personal când este în concediu.
• Pastorația este o meserie ca oricare alta, pastorul un angajat într-o adevărată întreprindere, într-o reală economie care trăiește din comercializarea mărfii care se numește credința si religiozitatea.
• Pastorul nu mai servește pe aproapele său, ci este un salariat cu drepturi și obligații, concediul fiind doar un drept, între atâtea altele, care nu este însoțit de vreo obligație morală sau de reprezentare față de organizația bisericii pentru că face parte dintr-un timp personal, strict legat de viață privată. Or, particularitatea istorică, este adevărat nu actuala , în termeni de așteptări cu privire la misiunea pastorului, este aceea de a nu avea timp personal, ci timp conectat la „turmă”. În fine, acest nou statut al pastorului, de salariat în concediu, are un impact major asupra imaginii instituției bisericii în materie de așteptări ale credincioșilor și marchează o criză a bisericii și a imaginii pastorale, secularizate. Imaginea bisericii NU este formată NUMAI din IMAGINEA SA REALĂ, așa cum este ea, fără artificiu, și din cea pe care ȘI-O DOREȘTE, așa cum vrea să fie, ci, mai ales din IMAGINEA PERCEPUTĂ, așa cum o percep ceilalți, în speță credincioșii adepți.

Semnificația concediului pastoral, așa cum apare ea din postările păstorilor pe rețele sociale, indică o dublă ruptură : între discursul liderilor bisericii și a corpului pastoral în raport cu misiunea pastorului ca imagine dorită, „un uns” dedicat de Dumnezeu, care profită de concediu ca de un timp în care recunoaște importantă finitudinii resurselor noastre ca ființe umane, importanța de a-și reîncărca sufletul, de a se revitaliza spiritual, dar și de a rămâne tot timpul contectat cu „turma” sa și discursul Facebook, Tik-Tok, Instagram etc. al pastorilor în vacanță în care Hollywood-ul rețelelor sociale naște GODlywood-ul bisericesc, un amestec de Pastor Kitsch cu Soap Opera, ca imagine percepută.

ATENȚIE ! Biserica nu este ceea ce se vrea ea, ci ceea ce percep ceilalți despre ea. Educarea corpului pastoral în utilizarea media sociale, de la consum la producția de conținut, este o problemă despre ce biserică vrei să fii în secolul 21 : GODlywood Church, un divertisment care face bine sau Serious Game Church, o biserica care mântuie ?

Referințe

Kozinets, R.V. (2010). Netnography: Doing Ethnographic Research Online. Sage Publications.