Să oferim înapoi!

Studiul din săptămâna aceasta ne anunță de la început că „ trece în revistă sfaturile lui Dumnezeu pentru ultimii noștri ani” și, în contextul acesta, își propune să răspundă la tripla întrebare „Ce ar trebui să facem, ce nu ar trebui să facem și ce principii ar trebui să urmăm?”. Sinteza răspunsurilor formulate este chiar titlul studiului „Să dăm înapoi!”.

Subiectul asociază moartea și banii (sau bunurile) într-o transpunere psihoterapeutică toxică. Studiul instrumentează frica naturală de moarte a omului pentru a incita credincioși în vârstă sau bolnavi la delapidarea orientată religios a binecuvântărilor pe care le-au primit din partea lui Dumnezeu. Acest demers intelectual nu numai că este o tentativă grosolană de manipulare, dar el este în opoziție cu cel biblic: „Învață–ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!” (Psalmi 90:12). Demersul biblic nu recurge la înfricoșarea omului, nu este demobilizator, este dezinteresat și se adresează omului în general indiferent de vârstă sau starea lui de sănătate. Demersul biblic nu condamnă – asemenea studiului – odihna după muncă și starea de bucurie și admirație a realizărilor obținute prin munca făcută. Chiar și Dumnezeu, ne spune Biblia – „S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune (Geneza 1 :31) și S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse (Geneza 2 :3).

În al doilea rând, răspunsul propus de studiu – „Să dăm înapoi!” – este o pastișă ieftină, un pic ameliorată, a expresiei do ut des – „îți dau ca să îmi dai tu” – care este fundamentul religiilor primitive în virtutea caracterului răzbunător al divinității adorate. Dincolo de lipsa de precizie formulei – nu se spune cui să îi dăm înapoi: părinților?, firmei?, statului?, bisericii? etc. – putem înțelege că este vorba de a Îi da înapoi lui Dumnezeu ceea ce ne-a dat – viața, sănătatea, înțelepciunea, familia etc. – cu opțiune prioritară formulată de studiu asupra banilor și bunurilor materiale. Problema este că potrivit Bibliei, Dumnezeu nu întreține un astfel de raport cu omul. Dumnezeu nu dă omului pentru ca omul să Îi dea înapoi. Dumnezeu nu așteaptă ca omul să Îi restituie ceea ce a primit de la El. În relația cu omul, Dumnezeu dă și ia. Dumnezeu este Cel care dă viața și tot El ia viața. Despre Saul, de exemplu, stă scris că „Domnul l-a omorât, și împărăția a dat-o lui David” (1 Cronici 10:14). De asemenea, Dumnezeu dă bunăstarea și tot El o ia. În cartea lui Iov citim: „Domnul a dat și Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21). Ideea de a-I da ceva înapoi lui Dumnezeu este o amăgire folosită de oameni pentru a justifica și gestiona relații mai mult sau mai puțin oneste, mai mult sau mai puțin legitime care se stabilesc într-o societate, într-un stat, într-un teritoriu.

În sfârșit, trebuie subliniat că ideea de a da înapoi un dar sau de aștepta să ți se dea înapoi ceea ce ți s-a luat nu face parte din învățătura creștină. Isus a învățat că „Oricui îți cere, dă-i, iar de la cel ce-ți ia din bunurile tale, nu le mai cere înapoi! (Luca 6 :30). Mai mult decât atât, ideea a da – fie și sub formă de împrumut – în speranța de a primi înapoi este considerata ca fiind proprie gândirii păcătoșilor. Isus declara: „dacă-i împrumutați doar pe cei de la care sperați să primiți înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii îi împrumută pe păcătoși ca să primească înapoi la fel! (Luca 6 :34).

Pe scurt, datoria de „a da înapoi” lui Dumnezeu sau așteptarea de „a ni se da înapoi” pot fi argumente motivaționale pentru strângerea de fonduri, dar potrivit textelor biblice, ele au de a face mai curând cu păcatul decât cu viața veșnică.