Domnu’ Doctor eu nu știu când este dimineață și seară. Pentru mine este tot timpul noapte”

Glaucomul cronic, este o afecțiune oculară care se manifestă prin creșterea tensiunii oculare, afectează vederea și reprezintă a doua cauză responsabilă de orbire în lume. Există mai multe forme de glaucom dar această formă, numită și „glaucomul cu unghi deschis” pune cele mai mari probleme deoarece evoluează o bună perioadă de timp fără simptome perceptibile ceea ce face ca frecvent să fie depistat tardiv.

Tensiunea oculară este dată de un circuit de lichid în ochi – umoarea apoasă -, acel lichid care menține formă globului ocular. Există un raport direct între producția acestui lichid și eliminarea lui. Atunci când eliminarea lui se face cu dificultate, tensiunea ochiului crește, această tensiune se exercită asupra nervului optic și produce o atrofie a sa.

Din punct de vedere funcțional, atrofia nervului optic se manifestă prin reducerea câmpului vizual, care se restrânge progresiv ajungând la un moment dat la o așa-numită „vedere tubulară”, adică senzația de a vedea printr-un tub. Este stadiul în care pacientul începe să perceapă o modificare în vederea lui.

Mi s-a întâmplat în mai multe situații ca pacientul să vină pentru că nu vede obstacolele pe partea stânga sau dreaptă când conduce și, deci lovește mașina întotdeauna pe partea respectivă. În acest stadiu, acuitatea vizuală (adică vederea centrală) este încă nealterată, însă câmpul vizual este foarte restrâns. Într-un stadiu final se ajunge la pierderea completă a vederii. Afecțiunea este bilaterală dar cel mai frecvent este o diferență de evoluție între cei doi ochi.

Ceea ce este trebuie reținut în această patologie este că medicina are toate posibilitățile de a stopa evoluția bolii dar nu are nici o posibilitate să recupereze ceea ce a fost pierdut. Deci, este esențial ca patologia să fie depistată cât mai devreme.

Există un factor de ereditate, adică este un risc mai mare pentru cei ce au avut deja această patologie în familie. În general, boala se manifestă după 40 de ani, riscul crește cu vârsta dar am întâlnit și cazuri, care sunt foarte rare, la vârste tinere.

Tensiunea oculară este o valoare de moment, care poate varia între anumite limite, dar esențial este examenul OCT (Optical Coherence Tomography) al nervului optic prin care se măsoară stratul fibrelor optice în jurul nervului optic. Este un examen foarte precis care servește și de referință privind eficacitatea tratamentului.

Există posibilități mari de tratament : fie medicamentos, prin instilații oculare, fie cu laser SLT (Selective Laser Trabeculoplasty), fie chirurgical. Dacă tratamente există și sunt eficiente pentru a stopa evoluția bolii și a preveni orbirea, cel mai bun tratament rămâne prevenția: prin depistare precoce. După vârstă de 40 de ani, o consultație la medicul oftalmolog la fiecare 2 ani mi se pare indispensabilă.

Ceea ce este surprinzător este că nu scăderea vederii este primul motiv care aduce pe pacient la consultație, ci durerea. Mi se întâmplă frecvent ca un pacient care are un corp străin în ochi să vină prima oară la cabinet pentru că nu a dormit toată noaptea de durere iar alte cazuri unde a scăzut vederea să vină după săptămâni sau chiar luni de zile. Deoarece glaucomul cronic nu produce durere decât într-un stadiu avansat, este motivul pentru care este depistat frecvent târziu.

Pierderea vederii produce un handicap major și nu realizăm gravitatea decât atunci când am pierdut-o. Am avut cu ceva timp în urmă în consultație o pacientă cu cecitate din cauza unui glaucom complicat. Tensiunea oculară era crescută și, deși nu mai avea vedere, avea nevoie de reducerea tensiunii oculare deoarece îi crea dureri. I-am prescris un tratament cu instilații oculare și i-am spus că trebuie puse dimineață și seară.

„Domnu’ Doctor”, a răspuns ea, „eu nu știu când este dimineață și seară. Pentru mine este tot timpul noapte”.

Nu vă neglijați ochii, numai atunci când ai pierdut vederea înţelegi adevărata ei valoare.